1
Coastă, coaste, substantiv feminin
1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
Expresie (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame.
2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
Expresie A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu).
Latură.
Locuțiune adverb Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă.
Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.
3. Pantă.
4. Mal, țărm (al unei mări).
5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate. – Latină Costa.
1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, înguste și arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în față de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate.
Expresie (E) slab de-i poți număra coastele sau îi numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pântece, a avea coastele lipite = a fi foarte flămând, a fi mort de foame.
2. Partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
Expresie A avea pe cineva în coaste = a se simți stingherit în acțiuni de prezența permanentă (și indiscretă) a cuiva. A pune (cuiva) sula în coastă = a obliga (pe cineva) să facă (fără întârziere) un lucru neplăcut (și greu).
Latură.
Locuțiune adverb Pe o coastă = pe o parte, într-o dungă.
Fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistență, a bordajului unei nave.
3. Pantă.
4. Mal, țărm (al unei mări).
5. (Ieșit din uz) Flanc al unei armate. – Latină Costa.
DEX – dicționarul explicativ
2
Coastă coaste feminin 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrală cu sternul, formând toracele. 2) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc, de la umăr până la șold; rână.
Slab de-i poți număra coastele extrem de slab; numai pielea și oasele.
A-i rupe (sau a-i frânge) cuiva coastele a bate zdravăn pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulița) în coaste a) a cere îndeplinirea neîntârziată a unui angajament; a zori; b) a constrânge pe cineva. 3) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; versant; costișă; povârniș; pantă. 4) Linia de contact între uscat și apa mării sau a oceanului; țărm; litoral. Coasta Mării Negre.
Vas de coastă.
Navigație de coastă. [Genitiv-dativ Coastei; Silabe Coas-tă] /<latină costa
Slab de-i poți număra coastele extrem de slab; numai pielea și oasele.
A-i rupe (sau a-i frânge) cuiva coastele a bate zdravăn pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulița) în coaste a) a cere îndeplinirea neîntârziată a unui angajament; a zori; b) a constrânge pe cineva. 3) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; versant; costișă; povârniș; pantă. 4) Linia de contact între uscat și apa mării sau a oceanului; țărm; litoral. Coasta Mării Negre.
Vas de coastă.
Navigație de coastă. [Genitiv-dativ Coastei; Silabe Coas-tă] /<latină costa
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Coastă (coaste), substantiv feminin –
1. Fiecare din oasele care alcătuiesc toracele. –
2. Hipocondru, deșert. –
3. Latură, parte laterală. –
4. Costișă, pantă, povîrniș. –
5. Mal, țărm. – Aromână, meglenoromână coasta, istroromână costę.
Latină cǒsta (Puănariu 389; Candrea-dens., 383; Rew 2279; Dar); conform vegl. kuasta, italiană, portugheză costa, franceză côte, spaniolă cuesta. – Derivat costiță, substantiv feminin (coastă sau coastă mică; costiță, cotlet); costoală, substantiv feminin (Transilvania, pantă, coastă); costină, substantiv feminin (pantă, coastă); costiș, adjectiv (înclinat, povîrnit); costoi, verb (a înconjura), formație proprie lui Alecsandri, pe baza franceză côtoyer; costiș(e), substantiv neutru și feminin (latură; povîrniș, coastă, pantă); costișeț (variantă costeșeț), adjectiv (oblic, pieziș).
1. Fiecare din oasele care alcătuiesc toracele. –
2. Hipocondru, deșert. –
3. Latură, parte laterală. –
4. Costișă, pantă, povîrniș. –
5. Mal, țărm. – Aromână, meglenoromână coasta, istroromână costę.
Latină cǒsta (Puănariu 389; Candrea-dens., 383; Rew 2279; Dar); conform vegl. kuasta, italiană, portugheză costa, franceză côte, spaniolă cuesta. – Derivat costiță, substantiv feminin (coastă sau coastă mică; costiță, cotlet); costoală, substantiv feminin (Transilvania, pantă, coastă); costină, substantiv feminin (pantă, coastă); costiș, adjectiv (înclinat, povîrnit); costoi, verb (a înconjura), formație proprie lui Alecsandri, pe baza franceză côtoyer; costiș(e), substantiv neutru și feminin (latură; povîrniș, coastă, pantă); costișeț (variantă costeșeț), adjectiv (oblic, pieziș).
DER – dicționarul etimologic
4
Coastă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat coastei; plural coaste
DOOM – dicționarul ortografic