Temperament
Definitie, sens si explicatie
1Temperamént, temperamente, substantiv neutru Ansamblul trasaturilor fiziologice si nervoase ale unei persoane, care determina diferentieri psihice si de comportament intre indivizi; fire. ♦ Energie vitala, avant, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din franceza Temperament, limba latina Temperamentum.
2Temperamént substantiv
1. verifica cuvantul: fire.
2. verifica cuvantul: avant.
1. verifica cuvantul: fire.
2. verifica cuvantul: avant.
3Temperamént substantiv verifica cuvantul: aer, climat, clima, conformatie, constitutie, factura, fizic, natura, structura, temperatura, vreme.
4Temperament substantiv neutru, plural temperamente
5Temperamént -e n. 1) Totalitate a particularitatilor psihice si fiziologice, care determina excitabilitatea si comportamentul unei persoane. - coleric. - sangvinic. 2) Energie vitala. ♢ Cu (sau plin de) - plin de energie. /<lat. temperamentum, limba franceza: temperament
6Temperamént substantiv neutru
1. Totalitatea particularitatilor individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea si intensitatea desfasurarii proceselor psihice si prin gradul de sensibilitate; fire. ♢ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere fata de lumina.
2. Energie, impetuozitate, elan. [Plural -te, -turi. / conform limba latina temperamentum, franceza temperament].
1. Totalitatea particularitatilor individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea si intensitatea desfasurarii proceselor psihice si prin gradul de sensibilitate; fire. ♢ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere fata de lumina.
2. Energie, impetuozitate, elan. [Plural -te, -turi. / conform limba latina temperamentum, franceza temperament].
7Temperamént substantiv neutru
1. ansamblul particularitatilor legate de latura dinamica si energetica a activitatii psihice a unei persoane, avand o baza ereditara si exprimandu-se stabil in comportament; fire.
2. energie vitala, impetuozitate, elan. (< franceza temperament, limba latina temperamentum)
1. ansamblul particularitatilor legate de latura dinamica si energetica a activitatii psihice a unei persoane, avand o baza ereditara si exprimandu-se stabil in comportament; fire.
2. energie vitala, impetuozitate, elan. (< franceza temperament, limba latina temperamentum)