Țese

Țese, țes, verb III.
1. Tranzitiv A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură.
Reflexiv pas. Se țese pânză multă.
2. Tranzitiv A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială.
A broda, a împodobi.
3. Tranzitiv (Despre păianjeni) A-și face pânza.
4. Reflexiv recipr.
Figurat A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli).
A se îmbina.
5. Tranzitiv Figurat A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Latină Texere.

DEX – dicționarul explicativ

A țese țes 1. tranzitiv 1) (pânze, stofe etc.) A confecționa prin încrucișarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de țesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând țesătura cu acul. 3) figurat (acțiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta.
2. intranzitiv 1) A se ocupa cu confecționarea țesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-și face pânza. /<latină texere

NODEX – noul dicționar explicativ

A se țese pers.3 Se țes intranzitiv 1) (despre ființe) A umbla în diferite direcții, mișunând. 2) figurat A se întretăia ca firele urzelii. /<latină texere

NODEX – noul dicționar explicativ

Țese (-s, sut), verb – A face țesături. – Aromână țas, țăsui, țăseare, meglenoromână țǫs, istroromână țesu. Latină texĕre (Pușcariu 1727; Rew 8693); conform italiană tessere, provensală teiser, franceză tisser, catalană teixir, spaniolă tejer, portugheză tecer. – Derivat țesător, substantiv masculin (om care țese); țesătoare, substantiv feminin (femeie care țese); țesătorie, substantiv feminin (fabrică de textile); țesătură, substantiv feminin (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, verb, după franceză entretisser; țesut, substantiv neutru (acțiunea de a țese; organ anatomic).

DER – dicționarul etimologic