1
Tigvă, tigve, substantiv feminin
1. (Popular) Craniu, țeastă; (depreciativ) cap; prin extensiune ins, individ.
2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); prin restrângere fructul acestei plante.
Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2).
Expresie Cap de tigvă = om prost. [Variantă: (regional) Tivgă substantiv feminin] – Din bulgară, sârbo-croată Tikva.
1. (Popular) Craniu, țeastă; (depreciativ) cap; prin extensiune ins, individ.
2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); prin restrângere fructul acestei plante.
Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2).
Expresie Cap de tigvă = om prost. [Variantă: (regional) Tivgă substantiv feminin] – Din bulgară, sârbo-croată Tikva.
DEX – dicționarul explicativ
2
Tigvă tigve feminin popular 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; scăfârlie. 2) popular Cap al omului.
Cap de tigvă om mărginit. 3) Plantă erbacee agățătoare cu tulpina culcată, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat și scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulgară, sârbă tikva
Cap de tigvă om mărginit. 3) Plantă erbacee agățătoare cu tulpina culcată, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat și scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulgară, sârbă tikva
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Tigvă (-ve), substantiv feminin – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). –
2. Vas făcut dintr-un bostan gol. –
3. Bidon, ploscă. –
4. Cap, devlă. –
5. Hîrcă, craniu. – Variantă tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Slavă tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, Bl, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), conform slavă tykvi, bulgară, sârbă tikva, polonă tykwa, rusă tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă și tivgă circulă în principal în Muntenia, tidvă și tidva în Moldova, tiugă în Oltenia De la această ultimă variantă ar putea fi un dublet teucă (variantă teică), substantiv feminin (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din greacă τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din turcă tekne); conform teaucă, substantiv feminin (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei.
Nu este clară legătura cu treucă, variantă de la teucă?
2. Vas făcut dintr-un bostan gol. –
3. Bidon, ploscă. –
4. Cap, devlă. –
5. Hîrcă, craniu. – Variantă tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Slavă tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, Bl, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), conform slavă tykvi, bulgară, sârbă tikva, polonă tykwa, rusă tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă și tivgă circulă în principal în Muntenia, tidvă și tidva în Moldova, tiugă în Oltenia De la această ultimă variantă ar putea fi un dublet teucă (variantă teică), substantiv feminin (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din greacă τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din turcă tekne); conform teaucă, substantiv feminin (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei.
Nu este clară legătura cu treucă, variantă de la teucă?
DER – dicționarul etimologic
4
Tigvă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat tigvei; plural tigve
DOOM – dicționarul ortografic