Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pisc

1 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: PISC², piscuri, substantiv neutru 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații. 3. (Popular) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: PISC¹ interjectie (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee.

3 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: PISC substantiv 1. verifica cuvantul: vârf. 2. verifica cuvantul: bot. 3. (TEHN.) furcă, (regional) cârlig, grui, popârțac. (- la car.) 4. (TEHN.) limbă, (regional) splină. (- la sanie.)

4 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: PISC substantiv verifica cuvantul: bot, proră.

5 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: pisc interjectie

6 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: pisc substantiv neutru, plural piscuri

7 * Cuvantul cu diacritice: pisc
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: PISC¹ interj. (se folosește, mai ales, repetat pentru a imita sunetul produs de unele păsări). /Onomatopee.

8 * Cuvantul cu diacritice: pisc -uri
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: PISC² -uri n. 1) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; vârf; culme; creastă; coamă; spinare; creștet. 2) Capătul de dinainte, ascuțit și încovoiat în sus al unei luntre; bot. 3) popular Parte a carului sau a saniei în care se fixează proțapul. /Origine necunoscuta

9 * Cuvantul cu diacritice: pisc píscuri
Cuvantul fara diacritice: pisc

Definitie: pisc (piscuri), substantiv neutru – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, substantiv neutru (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), substantiv feminin (fluier de trestie), conform pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), substantiv neutru (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, verb (Trans., Mold., a piui), din limba slava (veche) piskati.