Pisc
Definitie, sens si explicatie
1Pisc2, piscuri, substantiv neutru
1. Varf ascutit (si golas) de munte sau de deal, dominand o vale sau o depresiune; piscan.
2. Capatul din fata, ascutit si incovoiat in sus, al unei ambarcatii.
3. (Popular) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixeaza protapul. – Etimologie necunoscuta
1. Varf ascutit (si golas) de munte sau de deal, dominand o vale sau o depresiune; piscan.
2. Capatul din fata, ascutit si incovoiat in sus, al unei ambarcatii.
3. (Popular) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixeaza protapul. – Etimologie necunoscuta
2Pisc1 interjectie (Adesea repetat) Cuvant care imita strigatul caracteristic al unor pasari, mai ales al puilor de pasare. – Onomatopee.
3Pisc substantiv
1. verifica cuvantul: varf.
2. verifica cuvantul: bot.
3. (Tehn.) furca, (regional) carlig, grui, popartac. (- la car.)
4. (Tehn.) limba, (regional) splina. (- la sanie.)
1. verifica cuvantul: varf.
2. verifica cuvantul: bot.
3. (Tehn.) furca, (regional) carlig, grui, popartac. (- la car.)
4. (Tehn.) limba, (regional) splina. (- la sanie.)
4Pisc substantiv verifica cuvantul: bot, prora.
5Pisc interjectie
6Pisc substantiv neutru, plural piscuri
7Pisc1 interj. (se foloseste, mai ales, repetat pentru a imita sunetul produs de unele pasari). /Onomatopee.
8Pisc2 -uri n. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; varf; culme; creasta; coama; spinare; crestet. 2) Capatul de dinainte, ascutit si incovoiat in sus al unei luntre; bot. 3) popular Parte a carului sau a saniei in care se fixeaza protapul. /Origine necunoscuta
9Pisc (piscuri), substantiv neutru –
1. Cioc de pasari. –
2. Virf ascutit de munte. –
3. Prora. –
4. Partea de dinainte a carutei.
Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui sa insemne si „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, Ii, 557; Tiktin).
E dubletul lui plisc, substantiv neutru (cioc), cu l expresiv; atit acest tratament cit si inrudirea evidenta cu pit(igoi) arata ca in rom. cuvintul a fost tratat drept expresiv, ca si cioc.
Din acelasi etimon provine si piscoaie (var. piscoace, piscoci), substantiv feminin (fluier de trestie), conform pitigoaie; piscoi (var. piscoaie), substantiv neutru (deschizatura prin care curge macinisul); piscui, verb (Trans., Mold., a piui), din limba slava (veche) piskati.
1. Cioc de pasari. –
2. Virf ascutit de munte. –
3. Prora. –
4. Partea de dinainte a carutei.
Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui sa insemne si „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, Ii, 557; Tiktin).
E dubletul lui plisc, substantiv neutru (cioc), cu l expresiv; atit acest tratament cit si inrudirea evidenta cu pit(igoi) arata ca in rom. cuvintul a fost tratat drept expresiv, ca si cioc.
Din acelasi etimon provine si piscoaie (var. piscoace, piscoci), substantiv feminin (fluier de trestie), conform pitigoaie; piscoi (var. piscoaie), substantiv neutru (deschizatura prin care curge macinisul); piscui, verb (Trans., Mold., a piui), din limba slava (veche) piskati.