Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tinde

1 * Cuvantul cu diacritice: tínde
Cuvantul fara diacritice: tinde

Definitie: TINDE, tind, verb III. Intranzitiv 1. A-și îndrepta năzuințele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câștigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendința să..., a evolua într-o anumită direcție și de o anumită manieră. – Din franceza tendre, limba latina tendere (după întinde).

2 * Cuvantul cu diacritice: tínde
Cuvantul fara diacritice: tinde

Definitie: TINDE verb verifica cuvantul: circula, culca, da, extinde, împrăștia, încredința, înmâna, întinde, lăți, lungi, preda, propaga, răspândi, remite, transmite, trânti.

3 * Cuvantul cu diacritice: tínde
Cuvantul fara diacritice: tinde

Definitie: TINDE verb verifica cuvantul: aspira.

4 * Cuvantul cu diacritice: tínde
Cuvantul fara diacritice: tinde

Definitie: tinde verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural tind, imperfect 3 singular tindea; conjunctie: prezent 3 singular și plural tindă; ger. tinzând; part. tins

5 * Cuvantul cu diacritice: a tínde tind
Cuvantul fara diacritice: tinde

Definitie: A TINDE tind intranzitiv A-și orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorință puternică; a năzui; a aspira; a ținti. limba latina tendere

6 * Cuvantul cu diacritice: tínde -dm -ns
Cuvantul fara diacritice: tinde

Definitie: tinde (-dm -ns), verb – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Limba Latina tĕndĕre (Pușcariu 1735; REW 8640), conform limba italiana tendere, prov., franceza tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Derivat întinde, verb ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a așeza; a încorda arcul, a înțepeni; reflexiv, a se mări în lungime, a pune caii la goană; reflexiv, a se desfășura, a se dezvolta; reflexiv, a pretinde prea mult, a depăși limitele; reflexiv, a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din limba latina intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înțelege, a auzi”; întins adverb (direct, fără ocolișuri); (în)tinzător, adjectiv (care se întinde; substantiv neutru, tindeche la războiul de țesut); (în)tinzătoare, substantiv feminin (lambă, lanț sau funie care leagă crucea proțapului cu capetele osiei la car); întindere, substantiv feminin (extensie, desfășurare, tensiune, încordare, suprafață); întinsoare, substantiv feminin (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, substantiv feminin (extensiune); întinzătură, substantiv feminin (extensiune); întinzime, substantiv feminin (extensiune), cuvînt cuvant invechit; destinde, verb (a relaxa, a diminua încordarea). – Derivat neol. extinde, verb, după franceza etendre; pretinde, verb, după franceza pretendre; pretenți(un)e, substantiv feminin, din franceza pretention; pretențios, adjectiv , din franceza pretentieux; pretendent, substantiv masculin, din franceza pretendant.