Tinde
Definitie, sens si explicatie
1Tinde, tind, verb Iii.
Intranzitiv
1. A-si indrepta nazuintele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre castigarea unui lucru dorit; a aspira, a nazui.
2. (Despre obiecte) A avea tendinta sa..., a evolua intr-o anumita directie si de o anumita maniera. – Din franceza Tendre, limba latina Tendere (dupa intinde).
Intranzitiv
1. A-si indrepta nazuintele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre castigarea unui lucru dorit; a aspira, a nazui.
2. (Despre obiecte) A avea tendinta sa..., a evolua intr-o anumita directie si de o anumita maniera. – Din franceza Tendre, limba latina Tendere (dupa intinde).
2Tinde verb verifica cuvantul: circula, culca, da, extinde, imprastia, incredinta, inmana, intinde, lati, lungi, preda, propaga, raspandi, remite, transmite, tranti.
3Tinde verb verifica cuvantul: aspira.
4Tinde verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural tind, imperfect 3 singular tindea; conjunctie: prezent 3 singular si plural tinda; ger. tinzand; part. tins
5A tinde tind intranzitiv A-si orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stapanit de o dorinta puternica; a nazui; a aspira; a tinti. /<lat. tendere
6Tinde (-dm -ns), verb –
1. A intinde, a extinde. –
2. A nazui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri.
Limba Latina tĕndĕre (Puscariu 1735; Rew 8640), conform limba italiana tendere, prov., franceza tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceza. – Derivat intinde, verb ( a trage in lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a largi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a aseza; a incorda arcul, a intepeni; reflexiv, a se mari in lungime, a pune caii la goana; reflexiv, a se desfasura, a se dezvolta; reflexiv, a pretinde prea mult, a depasi limitele; reflexiv, a deveni viscos un lichid prin alterare), cu pref. in-, sau direct din limba latina intĕndĕre (Dar; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat in alte idiomuri romanice cu sensul special de „a intelege, a auzi”; intins adverb (direct, fara ocolisuri); (in)tinzator, adjectiv (care se intinde; substantiv neutru, tindeche la razboiul de tesut); (in)tinzatoare, substantiv feminin (lamba, lant sau funie care leaga crucea protapului cu capetele osiei la car); intindere, substantiv feminin (extensie, desfasurare, tensiune, incordare, suprafata); intinsoare, substantiv feminin (tensiune, incordare; scurtatura); intinsura, substantiv feminin (extensiune); intinzatura, substantiv feminin (extensiune); intinzime, substantiv feminin (extensiune), cuvint cuvant invechit; destinde, verb (a relaxa, a diminua incordarea). – Derivat neol. extinde, verb, dupa franceza etendre; pretinde, verb, dupa franceza pretendre; pretenti(un)e, substantiv feminin, din franceza pretention; pretentios, adjectiv , din franceza pretentieux; pretendent, substantiv masculin, din franceza pretendant.
1. A intinde, a extinde. –
2. A nazui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri.
Limba Latina tĕndĕre (Puscariu 1735; Rew 8640), conform limba italiana tendere, prov., franceza tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceza. – Derivat intinde, verb ( a trage in lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a largi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a aseza; a incorda arcul, a intepeni; reflexiv, a se mari in lungime, a pune caii la goana; reflexiv, a se desfasura, a se dezvolta; reflexiv, a pretinde prea mult, a depasi limitele; reflexiv, a deveni viscos un lichid prin alterare), cu pref. in-, sau direct din limba latina intĕndĕre (Dar; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat in alte idiomuri romanice cu sensul special de „a intelege, a auzi”; intins adverb (direct, fara ocolisuri); (in)tinzator, adjectiv (care se intinde; substantiv neutru, tindeche la razboiul de tesut); (in)tinzatoare, substantiv feminin (lamba, lant sau funie care leaga crucea protapului cu capetele osiei la car); intindere, substantiv feminin (extensie, desfasurare, tensiune, incordare, suprafata); intinsoare, substantiv feminin (tensiune, incordare; scurtatura); intinsura, substantiv feminin (extensiune); intinzatura, substantiv feminin (extensiune); intinzime, substantiv feminin (extensiune), cuvint cuvant invechit; destinde, verb (a relaxa, a diminua incordarea). – Derivat neol. extinde, verb, dupa franceza etendre; pretinde, verb, dupa franceza pretendre; pretenti(un)e, substantiv feminin, din franceza pretention; pretentios, adjectiv , din franceza pretentieux; pretendent, substantiv masculin, din franceza pretendant.