Definitie Titlu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Titlu, titluri, substantiv neutru
1. Calificare capatata de cineva in urma unor studii speciale intr-un anumit domeniu de activitate. ♢ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ Demnitate, functie, titulatura detinute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnitati, functii sau titulaturi. ♦ Calificativ care exprima o relatie sociala.
Titlul de tata.
2. Cuvant sau text pus in fruntea unei lucrari sau a unei parti distincte a ei, indicand rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; p. gener. orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele filmului, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La plural) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♢ Locutiune adverb Cu titlu de... = cu caracter de, ca...
3. Capitol sau subdiviziune in textele de legi, de regulamente etcetera (purtand un numar de ordine).
4. (În sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect.
Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzactii financiare.
5. Figurativ Baza legala, drept.
6. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru (3). – Din limba neogreaca: Titlos, limba latina Titulus. Conform: (pentru sens) franceza t i t r e.

Varianta definitie 2: Titlu substantiv verifica cuvantul: denumire, nume, numire.

Varianta definitie 3: Titlu substantiv
1. demnitate, rang, (invechit) spita, stat. (I-a acordat -l de baron.)
2. calitate. (Are -l de inginer.)
3. titru. (- al unui metal pretios.)

Varianta definitie 4: Titlu substantiv neutru (silabe -tlu), art. titlul; plural titluri

Varianta definitie 5: Titlu1 -e n.
Cantitate de metal nobil dintr-un aliaj. [Silabe Ti-tlu] /<lat. titlus, sl. titlo, ngr. titlos, limba franceza: titre

Varianta definitie 6: Titlu2 -ri n. 1) Nume acordat de autor operei sale sau unei parti a acesteia, care indica tema tratata. ♢ Cu - de ... cu caracter de ... 2) la plural Traducere a dialogului imprimata sub imaginea unui film vorbit intr-o limba straina. 3) Calificare obtinuta (intr-un domeniu de activitate). - de campion. - stiintific. 4) Nume calificativ. - de prieten. 5) Denumire onorifica (desemnand o demnitate, un rang sau o functie inalta). - de conte. 6) Act juridic al unui drept. - de mostenire. /<lat. titlus, sl. titlo, ngr. titlos, limba franceza: titre

Varianta definitie 7: Titlu substantiv neutru
1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang.
2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etcetera indicand rezumativ materia care se trateaza; (prin extensiune) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La plural) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca...
3. Capitol in textele de legi, in regulamente etcetera
4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani.
5. (Figurat) Baza legala, drept.
6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< limba latina titulus].

Varianta definitie 8: Titlu substantiv neutru
1. calificare obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. o - de glorie = merit, renume, fala. ♢ demnitate, functie, rang (nobiliar).
2. cuvant, text pus in fruntea unei carti, a unui capitol etcetera indicand rezumativ cuprinsul; (prin extensiune) orice lucrare editata. ♢ partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-au produs. ♢ (plural) traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. o cu - de = cu caracter de, ca...
3. capitol in textele de legi, in regulamente etcetera
4. inscris, act sau fapt juridic reprezentand temeiul unui drept invocat. o - de proprietate = act care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; - de valoare = inscris, semnat si transmisibil, care constituie obiectul unor tranzactii financiare si a carui proprietate confera drept de asociere sau de creanta; - de credit = document consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani; - de participatie = titlul de credit care confera dreptul la dividente, dreptul la o cota parte din patrimoniul societatii sau de a participa la activitatea societatii comerciale.
5. (figurativ) justificare, dovada, drept.
6. cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj exprimata in parti la mie; titru (3). ♢ (text.) numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. (< limba neogreaca: titlos, limba latina titulus, dupa franceza titre)

Varianta definitie 9: Titlu (-uri), substantiv neutru – Nume, rang; drept; cuvint sau text din fruntea unei lucrari. – Varianta cuvant invechit titol, titula, titulus.
Mr. titlu.
Mgr. τίτλος (Murnu 57), conform limba slava (veche) titlŭ (Cihac, II, 413).
Secolul XVII.
Titulus, ptin pronuntie mag. din limba latina titulus (Galdi, Dict., 163). – Derivat titula, verb (invechit, a intitula); titrat, adjectiv , din franceza titre; titular, adjectiv , din franceza titulaire; titulatura, substantiv feminin, din limba germana Titulatur; intitula, verb (a numi).