Topic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Topic, -ă, topici, -ce, substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv I. S.f.
1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor in propozitie sau a propozitiilor in fraza. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupa cu studiul ordinii cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza.
2. (La plural; in retorica antica) Argumente de natura generala, aplicabile in toate cazurile analoage; locuri comune. Ii. Adjectiv
1. Care apartine topicii (I), privitor la topica.
2. (Despre nume) Care denumeste locuri, localitati. Iii. Substantiv neutru:, adjectiv (Medicament) aplicat local, extern. – Din franceza Topique, limba italiana Topica.
1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor in propozitie sau a propozitiilor in fraza. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupa cu studiul ordinii cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza.
2. (La plural; in retorica antica) Argumente de natura generala, aplicabile in toate cazurile analoage; locuri comune. Ii. Adjectiv
1. Care apartine topicii (I), privitor la topica.
2. (Despre nume) Care denumeste locuri, localitati. Iii. Substantiv neutru:, adjectiv (Medicament) aplicat local, extern. – Din franceza Topique, limba italiana Topica.
2Topic adjectiv m., plural topici; f. singular topica, plural topice
3Topic (medicament, loc comun) substantiv neutru, plural topice
4Topic1 -ca (-ci, -ce) rar 1) Care tine de topica; propriu topicii. 2) (despre nume) Care denumeste locuri sau localitati. /Din topica
5Topic2 -ca (-ci, -ce) (despre medicamente) Care modifica locul unde se aplica. /<ngr. topikos, limba franceza: topique, limba germana topisch
6Topic, -ă adjectiv Referitor la topica. ♦ (Despre nume) Care denumeste locuri, localitati. adjectiv, substantiv neutru (Medicament) care modifica locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplica. [< franceza topique, conform limba latina topicus < limba greaca (veche) topos – loc].
7Topic, -ă I. adjectiv
1. referitor la un loc sau areal; local.
2. referitor la topica.
3. (despre nume) care denumeste locuri, localitati.
Ii. adjectiv , substantiv neutru (medicament) care modifica local pielea sau mucoasele pe care se aplica.
Iii. substantiv neutru (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
Iv. substantiv feminin
1. (in retorica antica) studiul procedeelor si al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
2. ordinea cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza. ♢ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiaza aceasta ordine. (< franceza topique, germ, topisch /Ii/ Topik)
1. referitor la un loc sau areal; local.
2. referitor la topica.
3. (despre nume) care denumeste locuri, localitati.
Ii. adjectiv , substantiv neutru (medicament) care modifica local pielea sau mucoasele pe care se aplica.
Iii. substantiv neutru (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
Iv. substantiv feminin
1. (in retorica antica) studiul procedeelor si al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
2. ordinea cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraza. ♢ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiaza aceasta ordine. (< franceza topique, germ, topisch /Ii/ Topik)
8Topic (-ca), adjectiv – Care se refera la locuri.
Franceza topique.
Este dubletul lui topicesc, adjectiv (topic), secolul Xviii, cuvant invechit, din limba neogreaca: τοπιϰός.
Franceza topique.
Este dubletul lui topicesc, adjectiv (topic), secolul Xviii, cuvant invechit, din limba neogreaca: τοπιϰός.