Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Topic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: tópic -ă
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: TOPIC, -Ă, topici, -ce, substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv I. S.f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La plural; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adjectiv 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. Substantiv neutru:, adjectiv (Medicament) aplicat local, extern. – Din franceza topique, limba italiana topica.

2 * Cuvantul cu diacritice: tópic
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: topic adjectiv m., plural topici; f. singular topică, plural topice

3 * Cuvantul cu diacritice: tópic
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: topic (medicament, loc comun) substantiv neutru, plural topice

4 * Cuvantul cu diacritice: tópic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: TOPIC¹ -că (-ci, -ce) rar 1) Care ține de topică; propriu topicii. 2) (despre nume) Care denumește locuri sau localități. /Din topică

5 * Cuvantul cu diacritice: tópic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: TOPIC² -că (-ci, -ce) (despre medicamente) Care modifică locul unde se aplică. limba neogreaca: topikos, limba franceza: topique, limba germana topisch

6 * Cuvantul cu diacritice: tópic -ă
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: TOPIC, -Ă adjectiv Referitor la topică. ♦ (Despre nume) Care denumește locuri, localități. adjectiv, substantiv neutru (Medicament) care modifică locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplică. [< franceza topique, conform limba latina topicus < limba greaca (veche) topos – loc].

7 * Cuvantul cu diacritice: tópic -ă
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: TOPIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumește locuri, localități. II. adjectiv , substantiv neutru (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. substantiv neutru (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. IV. substantiv feminin 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. ♢ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< franceza topique, germ, topisch /II/ Topik)

8 * Cuvantul cu diacritice: tópic -că
Cuvantul fara diacritice: topic

Definitie: topic (-că), adjectiv – Care se referă la locuri. Franceza topique. Este dubletul lui topicesc, adjectiv (topic), secolul XVIII, cuvant invechit, din limba neogreaca: τοπιϰός.