Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tragere

1 * Cuvantul cu diacritice: trágere
Cuvantul fara diacritice: tragere

Definitie: TRAGERE, trageri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Popular) Atracție, îndemn, înclinare. ♢ Expresie Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ♢ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etcetera 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ♢ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – Verifica cuvantul: trage.

2 * Cuvantul cu diacritice: trágere
Cuvantul fara diacritice: tragere

Definitie: TRAGERE substantiv verifica cuvantul: aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, extragere, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, scoatere, talent, vocație.

3 * Cuvantul cu diacritice: trágere
Cuvantul fara diacritice: tragere

Definitie: TRAGERE substantiv 1. verifica cuvantul: întindere. 2. verifica cuvantul: trefilare. 3. verifica cuvantul: smulgere. 4. verifica cuvantul: sunare. 5. verifica cuvantul: încuiere. 6. verifica cuvantul: dezbrăcare. 7. verifica cuvantul: descălțare. 8. verifica cuvantul: suflare. 9. verifica cuvantul: fricționare. 10. verifica cuvantul: masare. 11. verifica cuvantul: aruncare. 12. verifica cuvantul: descărcare. 13. verifica cuvantul: publicare. 14. verifica cuvantul: trasare.

4 * Cuvantul cu diacritice: trágere
Cuvantul fara diacritice: tragere

Definitie: tragere substantiv feminin, g.-d. art. tragerii; plural trageri

5 * Cuvantul cu diacritice: trágere -i
Cuvantul fara diacritice: tragere

Definitie: TRAGERE -i f. 1) v. A TRAGE și A SE TRAGE. ♢ (Cu) - de inimă (cu) râvnă; (cu) stăruință. - la sorți rezolvare a unei chestiuni prin sorți. 2) Exercițiu realizat cu armele de foc (în cadrul instruirii militare). ♢ - la țintă lansare a unui proiectil într-un punct luat ca țintă. /v. a trage