Traiectorie
Definitie, sens si explicatie
1Traiectorie, traiectorii, substantiv feminin Drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; linie curba descrisa de un punct material. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum, a acestei linii. – Din franceza Trajectoire.
2Traiectorie substantiv
1. verifica cuvantul: ruta.
2. traiect, traseu. (- parcursa de un proiectil.)
1. verifica cuvantul: ruta.
2. traiect, traseu. (- parcursa de un proiectil.)
3Traiectorie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. traiectoria (silabe -ri-a), g.-d. art. traiectoriei; plural traiectorii, art. traiectoriile (silabe -ri-i-)
4Traiectorie -i f. 1) Drum in spatiu parcurs de un corp in miscare; traseu. 2) Reprezentare grafica a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoire
5Traiectorie substantiv feminin Drumul descris in spatiu de un corp in miscare. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum. [Pronume tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / conform franceza trajectoire, dupa Traiect].
6Traiectorie substantiv feminin curba deschisa de centrul de greutate al unui mobil; (prin extensiune) reprezentare grafica a unei astfel de curbe. ♢ drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; traiect, parcurs. ♢ (matematica) curba avand o proprietate data. (< franceza trajectoire)