Transcendent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Transcendént, -ă, transcendenti, -te, adjectiv
1. (Fil.) care se ridica dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior si superior oricarei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se gaseste dincolo de orice experienta posibila, care este inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii. ♢ Care se afla mai presus de inteligenta obisnuita, de lucruri individuale, de umanitate.
2. (Matematica) Care foloseste calculul diferential si integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficienti rationali – Din franceza Transcendant, Lat.transcendens, -ntis.
1. (Fil.) care se ridica dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior si superior oricarei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se gaseste dincolo de orice experienta posibila, care este inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii. ♢ Care se afla mai presus de inteligenta obisnuita, de lucruri individuale, de umanitate.
2. (Matematica) Care foloseste calculul diferential si integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficienti rationali – Din franceza Transcendant, Lat.transcendens, -ntis.
2Transcendént adjectiv verifica cuvantul: metafizic.
3Transcendent adjectiv m. (silabe mf. trans-), plural transcendenti; f. singular transcendenta, plural transcendente
4Transcendént -ta (-ti, -te) (in opozitie cu Imanent) 1) Care se afla dincolo de limitele unei sfere anumite sau ale lumii materiale in genere. 2) (in filozofia lui Kant) Care iese dincolo de lumea empirica, fiind inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta. [Silabe Trans-cen-] /<fr. transcendant, limba latina transcendens
5Transcendént, -ă adjectiv
1. (Filozofie) Care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala.
2. (În filozofia idealista a lui Kant: op. i m a n e n t) Care se afla dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii.
3. (Mat.; despre numere) Care nu este solutia unei ecuatii algebrice cu coeficienti rationali. [Conform: franceza transcendant].
1. (Filozofie) Care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala.
2. (În filozofia idealista a lui Kant: op. i m a n e n t) Care se afla dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care intrece limitele realitatii.
3. (Mat.; despre numere) Care nu este solutia unei ecuatii algebrice cu coeficienti rationali. [Conform: franceza transcendant].
6Transcendént, -ă adjectiv
1. (filozofie) care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. ♢ (la Kant) de dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care depaseste limitele realitatii.
2. (matematica; despre numere) care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficientii rationali; (despre ecuatii) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< franceza transcendant, limba latina transcendens)
1. (filozofie) care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. ♢ (la Kant) de dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care depaseste limitele realitatii.
2. (matematica; despre numere) care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficientii rationali; (despre ecuatii) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< franceza transcendant, limba latina transcendens)