Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Transcendent -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: transcendént -ă
Cuvantul fara diacritice: transcendent

Definitie: TRANSCENDENT, -Ă, transcendenți, -te, adjectiv 1. (Fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. ♢ Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Matematica) Care folosește calculul diferențial și integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali – Din franceza transcendant, lat.transcendens, -ntis.

2 * Cuvantul cu diacritice: transcendént
Cuvantul fara diacritice: transcendent

Definitie: TRANSCENDENT adjectiv verifica cuvantul: metafizic.

3 * Cuvantul cu diacritice: transcendént
Cuvantul fara diacritice: transcendent

Definitie: transcendent adjectiv m. (silabe mf. trans-), plural transcendenți; f. singular transcendentă, plural transcendente

4 * Cuvantul cu diacritice: transcendént -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: transcendent

Definitie: TRANSCENDENT -tă (-ți, -te) (în opoziție cu imanent) 1) Care se află dincolo de limitele unei sfere anumite sau ale lumii materiale în genere. 2) (în filozofia lui Kant) Care iese dincolo de lumea empirică, fiind inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență. [Silabe trans-cen-] franceza transcendant, limba latina transcendens

5 * Cuvantul cu diacritice: transcendént -ă
Cuvantul fara diacritice: transcendent

Definitie: TRANSCENDENT, -Ă adjectiv 1. (Filozofie) Care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant: op. i m a n e n t) Care se află dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. 3. (Mat.; despre numere) Care nu este soluția unei ecuații algebrice cu coeficienți raționali. [Conform: franceza transcendant].

6 * Cuvantul cu diacritice: transcendént -ă
Cuvantul fara diacritice: transcendent

Definitie: TRANSCENDENT, -Ă adjectiv 1. (filozofie) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. ♢ (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității. 2. (matematica; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< franceza transcendant, limba latina transcendens)