Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trece

1 * Cuvantul cu diacritice: tréce
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: TRECE, trec, verb III. I. 1. Intranzitiv A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-și urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ Expresie A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ♢ Expresie (Tranzitiv) A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor. 2. Intranzitiv A merge într-o anumită direcție, spre o anumită țintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, șosele etcetera) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranzitiv A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva. 4. Tranzitiv (Popular) A ocoli. ♢ Expresie A trece cu vederea = a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanța cuvenită, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ține seamă de...; a ierta, a uita. 5. Intranzitiv (Adesea figurativ) A depăși, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă. 6. Tranzitiv A sări, a păși peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ♢ Expresie A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop până nu treci șanțul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezișul; a traversa. ♦ Intranzitiv A păși peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ♢ Expresie A trece peste cineva = a desconsidera, a disprețui pe cineva. 7. Tranzitiv A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranzitiv A atinge un corp, un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui. ♢ Expresie (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva. 9. Tranzitiv A petrece prin..., peste..., pe după... 10. Intranzitiv A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ♢ Expresie A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Figurativ (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viață” etcetera) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acțiune cu alta. 11. Intranzitiv A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână. de la unul la altul, din om în om) până la... ♦ Tranzitiv A da, a transmite ceva. 12. Intranzitiv A-și îndrepta atenția spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ♢ Expresie A trece la fapte = a acționa. 13. Tranzitiv A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranzitiv A susține cu succes un examen; a declara reușit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară. II. 1. Intranzitiv și tranz. A parcurge un drum sau un spațiu limitat, îngust. ♢ Expresie A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec mulți bani prin mâini, se spune când cineva cheltuiește fără socoteală, când risipește bani mulți. ♦ Tranzitiv A supune unei operații de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranzitiv A străbate greu un spațiu îngust, a-și face drum (cu greu) printr-un spațiu îngust; a răzbate. ♢ Expresie A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viață, din școală etcetera) cu nici o experiență, cu nici o învățătură. A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți. (Tranzitiv) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranzitiv Figurativ A avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia... 3. Intranzitiv A ieși de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ♢ Expresie A trece (pe cineva) pe sub ascuțișul sabiei (sau sub sabie, sub paloș) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenți fizici sau chimici; cu determinări introduse prin prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin... 4. Tranzitiv (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleși pe cineva (fără a putea fi oprit). III. 1. Intranzitiv (Despre unități de timp) a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). ♢ Expresie Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Reflexiv A lua sfârșit: a nu mai fi actual. 2. Intranzitiv A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferințe, necazuri, boli etcetera) A înceta să mai existe, să se mai facă simțit să mai acționeze. 3. Tranzitiv A petrece un timp, o epocă din viață. ♢ Expresie A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost. A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede. ♦ Reflexiv (Înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranzitiv A depăși o anumită vârstă, o anumită limită de timp. 5. Reflexiv A-și pierde vigoarea, frăgezimea tinereții; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veșteji, a se stinge. 6. Reflexiv (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranzitiv A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăși. ♢ Expresie Treacă de la mine (sau de la tine etcetera), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦ Tranzitiv (Înv. și reg.) A depăși limita obișnuită, normală. ♢ Expresie (Refl.; popular) A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa. A trece măsura = a exagera. V. 1. Reflexiv (Pop.: în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranzitiv A nu ierta, a nu îngădui. 2. Intranzitiv A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranzitiv (Rar) A se transforma, a se preface în... – Limba Latina traicere.

2 * Cuvantul cu diacritice: tréce
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: TRECE verb verifica cuvantul: ierta, întâmpla, petrece.

3 * Cuvantul cu diacritice: tréce
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: TRECE verb 1. verifica cuvantul: merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog să - și pe la noi.) 3. verifica cuvantul: abate. 4. a se scurge. (Întreg convoiul a -.) 5. verifica cuvantul: traversa. 6. verifica cuvantul: escalada. 7. verifica cuvantul: curge. 8. verifica cuvantul: zbura. 9. verifica cuvantul: deplasa. 10. verifica cuvantul: transmite. 11. a purta, a transmite. (- paharul din mână în mână.) 12. verifica cuvantul: sufla. 13. a se transmite. (Maladia a - de la unul la altul.) 14. verifica cuvantul: băga. 15. verifica cuvantul: pătrunde. 16. verifica cuvantul: intra. 17. verifica cuvantul: repartiza. 18. verifica cuvantul: înregistra. 19. a se scurge, (popular) a vremui, (învechit) a se prelungi, (figurativ) a curge. (Timpul a - încet.) 20. verifica cuvantul: împlini. 21. verifica cuvantul: sfârși. 22. verifica cuvantul: ofili. 23. verifica cuvantul: fana. 24. verifica cuvantul: îmbătrâni. 25. verifica cuvantul: transforma. 26. verifica cuvantul: înceta. 27. verifica cuvantul: depăși. 28. verifica cuvantul: promova. 29. a-l cuprinde, a-l năpădi. (Îl - nădușelile, fiorii.)

4 * Cuvantul cu diacritice: tréce
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: trece verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural trec, imperfect 3 singular trecea; conjunctie: prezent 3 singular și plural treacă; part. trecut

5 * Cuvantul cu diacritice: a tréce trec
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: A TRECE trec 1. intranzitiv 1) (despre ființe sau despre obiecte în mișcare) A se deplasa (dintr-un loc în altul) în raport cu un punct aflat pe linia sau în afara mișcării; a merge fără a se opri. 2) (despre vehicule cu rută fixă, drumuri sau ape curgătoare) A avea traseul sau cursul pe undeva. 3) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunțând la traseul inițial; a se abate. Mai treci pe la noi. 4) A depăși, continuând a se mișca mai departe. - de stație. ♢ A-i - (sau a i-o lua) cuiva înainte a) a ocupa locul cuvenit alt cuiva; b) a întrece pe cineva în ierarhia rangurilor. 5) A merge de-a dreptul (pe undeva sau prin ceva). - prin pădure. ♢ - peste cineva a ignora (pe cineva); a desconsidera. 6) A-și schimba locul; a se muta; a se transfera. - dintr-o cameră în alta. ♢ - de partea cuiva (sau a ceva) a adera la cineva sau la ceva. 7) (urmat de o complinire cu prepoziția la ) A începe a se ocupa de altceva, lăsând ocupația de mai înainte. - la dezbateri. ♢ - la fapte a acționa. 8) A evolua prin transformare treptată. - din stare lichidă în stare gazoasă. 9) fig. A îndura, suportând cu greu. - prin greutăți. ♢ - prin foc și (prin) apă (sau pară) a răzbate prin multe chinuri și nevoi. 10) A pătrunde, ajungând de partea cealaltă. - prin foc. 11) (despre unități sau perioade de timp) A se consuma treptat; a curge; a se scurge. ♢ Pe zi ce trece tot mai mult. 12) (despre fenomene, evenimente, stări) A înceta să se manifeste; a se diminua (dispărând). Durerea trece. ♢ - cu buretele (peste ceva) a da (voit) uitării. 13) A constitui mai mult ca mărime, cantitate, valoare. Prețul trece de două sute. 14) A se prezenta în aparență (sau în realitate). El trece drept artist. 2. tranzitiv I. 1) (obiecte situate transversal față de linia mișcării) A depăși, deplasându-se de-a curmezișul în cealaltă parte; a traversa. - drumul. ♢ - pe cineva prin toate apele a ponegri (pe cineva); a defăima; a denigra. - clasa a fi promovat în altă clasă. - Rubiconul a lua o hotărâre temerară și irevocabilă. 2) (persoane) A lăsa (intenționat) la o parte, ocolind. ♢ - cu vederea a nu lua în seamă. - sub tăcere (ceva) a nu pomeni intenționat (de ceva). 3) (ființe sau lucruri) A duce în cealaltă parte (a unui drum, a unei ape etcetera); a transporta. 4) A face să ajungă, ocolind ceva. - hățurile pe după copac. 5) A purta printr-o mișcare ușoară (pe o suprafață). - limba peste buze. 6) popular (nume de persoane, bunuri materiale, cifre etcetera) A însemna în scris; a înscrie; a nota; a înregistra; a consemna. ♢ - în revistă a) a inspecta; b) a examina rând pe rând. 7) A depăși cantitativ. II (în îmbinări). A-l - pe cineva cu rece și cu cald a fi cuprins de o emoție puternică. A-l - (pe cineva) fiorii a fi cuprins de frică. limba latina traicere

6 * Cuvantul cu diacritice: a se tréce mă trec
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: A SE TRECE mă trec intranzitiv 1) (despre organisme vii, fructe, flori etcetera) A intra în faza degenerării, pierzându-și calitățile inițiale. ♢ - din viață (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substanțe, alimente etcetera) A se epuiza prin folosire. 3) (despre acțiuni reprobabile) A nu se lua în seamă (rămânând fără urmări). limba latina traicere

7 * Cuvantul cu diacritice: tréce -c -cút
Cuvantul fara diacritice: trece

Definitie: trece (-c, -cut), verb – 1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. – 2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. – 3. A muta, a transfera. – 4. A transfera, a strămuta, a transmite. – 5. A curge, a se scurge, a se desfășura. – 6. A-și petrece timpul, a-și ocupa timpul. – 7. A depăși, a merge mai încolo. – 8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. – 9. A băga, a introduce. – 10. A strecura, a filtra, a cerne. – 11. A se coace prea mult, a putrezi. – 12. A fi în exces, a întrece. – 13. A suporta, a tolera, a admite. – 14. A nu vorbi despre, a omite. – 15. A ascunde, a tăinui, a ierta. – 16. A se abține, a nu intra în anumite jocuri de cărți. – 17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. – 18. A intra prin contrabandă. – 19. A experimenta, a nota. – 20. (Cu pronume în acuzativ) A-l apuca, a simți nevoia de, a se scăpa pe el. – 21. (Cu pronume în dat.) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. – 22. A se întrece cu, a exagera. – 23. A înregistra, a înscrie. – 24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. – 25. A înceta, a nu mai exista. – 26. A se transforma, a deveni; a se face. – 27. (Cu drept) A fi luat ca, a avea nume de ... – 28. (Refl.) A avea căutare, a fi cerut. – Mr. trec, tricui, tricută, treațire; megl. trec; istr. trec. Limba Latina traicĕre (Pușcariu 1757; REW 8842), conform port. tragir. – Derivat treacăt, substantiv neutru (pasaj, loc de trecere; în treacăt, în trecere); trecător, adjectiv (care trece; pasibil; temporar); trecător, substantiv masculin (pieton); trecătoare, substantiv feminin (învechit, pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare); trecere, substantiv feminin (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reușită, succes; influență); trecînd, adverb (învechit, exceptînd, cu excepția); trecut, adjectiv (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat); trecut, substantiv neutru (trecere; preterit); întrece, verb (a depăși; a înainta, a lăsa în urmă; reflexiv, a intra în competiție, a concura; a-și da silința, a se depăși; a-și depăși limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui); neîntrecut, adjectiv (invincibil). – Conform: treaptă, petrece.