Treime
Definitie, sens si explicatie
1Treime, treimi, substantiv feminin
1. Fiecare dintre cele trei parti egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintr-un intreg.
2. Grup de trei fiinte sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (În religia crestina, mai ales in sintagma Sfanta Treime) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-tatal, Dumnezeu-fiul si Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu. – Trei + sufix -ime.
1. Fiecare dintre cele trei parti egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintr-un intreg.
2. Grup de trei fiinte sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (În religia crestina, mai ales in sintagma Sfanta Treime) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-tatal, Dumnezeu-fiul si Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu. – Trei + sufix -ime.
2Treime substantiv triada, trinitate, trio, (popular) troita. (Formau o -.)
3Treime substantiv feminin, g.-d. art. treimii; plural treimi
4Treime -i f. 1) Fiecare dintre partile (egale) ale unui intreg, impartit in trei; a treia parte dintr-un intreg. 2) Unitate constituita din trei elemente. ♢ Sfanta - unitate tainica in credinta crestina a celor trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. -ime