Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trăda

1 * Cuvantul cu diacritice: trădá
Cuvantul fara diacritice: trada

Definitie: TRĂDA, trădez, verb I. 1. Tranzitiv A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etcetera ♦ A fi neloial față de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etcetera ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranzitiv (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranzitiv și reflexiv A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din limba latina tradere.

2 * Cuvantul cu diacritice: trădá
Cuvantul fara diacritice: trada

Definitie: TRĂDA verb verifica cuvantul: preda.

3 * Cuvantul cu diacritice: trădá
Cuvantul fara diacritice: trada

Definitie: TRĂDA verb 1. a-și vinde, (învechit) a-și haini, a-și prodosi. (Și-a - patria.) 2. verifica cuvantul: înșela. 3. verifica cuvantul: autodemasca. 4. (figurativ) a-și descoperi, (popular figurativ) a-și dezveli. (A-și - intențiile.) 5. verifica cuvantul: denota.

4 * Cuvantul cu diacritice: trădá
Cuvantul fara diacritice: trada

Definitie: trăda verb, indicativ prezent 1 singular trădez, 3 singular și plural trădează

5 * Cuvantul cu diacritice: a trădá -éz
Cuvantul fara diacritice: trada

Definitie: A TRĂDA -ez tranzitiv 1) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etcetera) A abandona în mod perfid sau laș (trecând de partea adversă). - Patria. - prietenul. 2) fig. (despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai sluji ca înaite, diminuând ca potență; a da de sminteală. 3) fig. (persoane) A arăta așa cum este în realitate; a da de gol; a destăinui; a vădi. L-a trădat privirea. Vocea lui trădează neliniște. limba latina tradere

6 * Cuvantul cu diacritice: trădá -éz -át
Cuvantul fara diacritice: trada

Definitie: trăda (-ez, -at), verb – A vinde pe cineva. Din limba latina tradere (secolul XIX), după conjug. lui a da (conform Pușcariu 1751; REW 8828). – Derivat trădător, substantiv masculin, după limba italiana traditore.