Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trăgător -oare

1 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: TRĂGĂTOR, -OARE, trăgători, -oare, adjectiv , substantiv I. Adjectiv (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. Substantiv masculin și feminin: 1. Persoană care trage ceva. ♢ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ♢ Locutiune adjectiv și adverb (Mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S.f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; prin extensiune bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. Substantiv neutru: Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + sufix -ător.

2 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: TRĂGĂTOR s., adjectiv 1. substantiv verifica cuvantul: țintaș. 2. substantiv (FINANTE) verifica cuvantul: emitent. (- al unei polițe.) 3. adjectiv trăgaci. (Vite -, adică de povară.)

3 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: TRĂGĂTOR s., adjectiv verifica cuvantul: trăgaci.

4 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: trăgător adjectiv m., (persoană) substantiv masculin, plural trăgători; f. singular și plural trăgătoare

5 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: trăgător (obiect) substantiv neutru, plural trăgătoare

6 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: TRĂGĂTOR¹ -oare (-ori, -oare) și substantival 1) Care trage ceva. ♢ - de sfori a) actor care manevrează marionetele cu ajutorul unor sfori; b) persoană care pune la cale acțiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. 2) (despre animale de tracțiune) Care trage la ham sau la jug; care este de povară, de tracțiune. /a trage + suf. -ător

7 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór -i
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: TRĂGĂTOR² -i m. 1) Persoană care trage la țintă cu o armă de foc. 2) Persoană care emite o cambie; emitent de cambie. /a trage + suf. -ător

8 * Cuvantul cu diacritice: trăgătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: tragator

Definitie: TRĂGĂTOR³ -oare n. Instrument de desen tehnic pentru trasarea în tuș a liniilor. /a trage + suf. -ător