Tulei
Definitie, sens si explicatie
1Tuléi, tuleie, substantiv neutru
1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasare; puf care acopera corpul puilor de pasare.
2. Fir de mustata sau de barba care abia a crescut (la tineri). – Conform: scr. t u l a j, limba ucraineana t u l i j.
1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasare; puf care acopera corpul puilor de pasare.
2. Fir de mustata sau de barba care abia a crescut (la tineri). – Conform: scr. t u l a j, limba ucraineana t u l i j.
2Tulei (cotor al penelor, fir de par) substantiv neutru, plural tuleie
3Tulei substantiv neutru tulpina de porumb, cocean.
4Tulei (-ie), substantiv neutru –
1. Puf, perisor. –
2. Pufulet de fructe sau de plante. –
3. Cocean, ciocalau, panusa de porumb. – Varianta Trans. tulea.
Mold. tiuleu, tiulei.
Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, Ii, 426; Tiktin, Candrea), conform torba si limba sarba: tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”.
La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu limba turca: tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales daca se tine cont de varianta mold.
Derivat din limba greaca (veche) τσῦλος „coloana” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie sa fie abandonata, ca si der. din limba latina tubŭla (Puscariu, Dacor., V, 423; Rew 8968).
Derivat tulean (var.
Olt. tujlean), substantiv neutru (cocean, ciocalau; puf, perisor); tulau, substantiv masculin (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarta de tei sau de salcie, masoara 2 m. in lungime), probabil din acelasi limba slava (veche) tulŭ „tub” (dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 50 si Cihac, Ii, 427; din limba sarba:, cr. tuliti „a scheuna, a urla”; dupa Conev, 104, din bulgara tulnik); tulnica, verb (Trans., a suna din tulnic); tulug, substantiv masculin (tuleu de porumb, cocean), in Trans.
1. Puf, perisor. –
2. Pufulet de fructe sau de plante. –
3. Cocean, ciocalau, panusa de porumb. – Varianta Trans. tulea.
Mold. tiuleu, tiulei.
Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, Ii, 426; Tiktin, Candrea), conform torba si limba sarba: tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”.
La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu limba turca: tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales daca se tine cont de varianta mold.
Derivat din limba greaca (veche) τσῦλος „coloana” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie sa fie abandonata, ca si der. din limba latina tubŭla (Puscariu, Dacor., V, 423; Rew 8968).
Derivat tulean (var.
Olt. tujlean), substantiv neutru (cocean, ciocalau; puf, perisor); tulau, substantiv masculin (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarta de tei sau de salcie, masoara 2 m. in lungime), probabil din acelasi limba slava (veche) tulŭ „tub” (dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 50 si Cihac, Ii, 427; din limba sarba:, cr. tuliti „a scheuna, a urla”; dupa Conev, 104, din bulgara tulnik); tulnica, verb (Trans., a suna din tulnic); tulug, substantiv masculin (tuleu de porumb, cocean), in Trans.