Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Turtă

1 * Cuvantul cu diacritice: túrtă
Cuvantul fara diacritice: turta

Definitie: TURTĂ, turte, substantiv feminin 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ♢ Expresie A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ♢ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etcetera și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etcetera și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ♢ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus). – Limba Latina turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Conform: franceza t o u r t e.

2 * Cuvantul cu diacritice: túrtă
Cuvantul fara diacritice: turta

Definitie: TURTĂ substantiv 1. (regional) trușnic. (- furajeră.) 2. (BOTANICA; Carlina acaulis) (regional) ciortopoloc, tătăișă, turtea, turtică, ceapă-ciorească, ciurul-zânelor, punga-babei, sita-zânelor. 3. (BOTANICA) turta-vacii (Bolctus luteus) = văcuță.

3 * Cuvantul cu diacritice: túrtă
Cuvantul fara diacritice: turta

Definitie: turtă substantiv feminin, g.-d. art. turtei; plural turte

4 * Cuvantul cu diacritice: túrtă -e
Cuvantul fara diacritice: turta

Definitie: TURTĂ¹ -e f. 1) Produs de patiserie lățit și rotund, obținut dintr-o bucată de aluat și copt pe vatră. ♢ A face (sau a lăsa) (pe cineva) - a bate tare (pe cineva). A se îmbăta - a se îmbăta foarte tare. Beat - foarte beat. A trage cenușa (sau spuza) la -a lui a-și apăra interesele proprii. 2) (nume generic) Prăjitură de orice fel, având o asemenea formă. - cu mere. -e cu mac. ♢ - dulce prăjitură făcută din făină de grâu, ouă, miere, mirodenii, acoperită cu glazură sau presărată cu zahăr farin 3) Substanță presată care are o asemenea formă. - de ceară. limba latina turta

5 * Cuvantul cu diacritice: túrtă -e
Cuvantul fara diacritice: turta

Definitie: TURTĂ² -e f. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunze ghimpoase, adânc crestate, și cu flori așezate în capitule. ♢ -a-vacii ciupercă comestibilă, cu pălăria lipicioasă, de culoare galben-roșcată sau cafenie. limba latina turta

6 * Cuvantul cu diacritice: túrtă -te
Cuvantul fara diacritice: turta

Definitie: turtă (-te), substantiv feminin – 1. Azimă, cocă; este turtită și fără drojdie. – 2. Tartă, prăjitură. – 3. În general, orice materie turtită. – 4. Varietate de ghimpe (Carlina acaulis). – Mr., megl. turtă, istr. turtę. Limba Latina turta în loc de torta (Diez, I, 419; Pușcariu 1743; REW 8802), conform vegl. turta, limba italiana, prov., sp., port. torta, franceza tourte. Forma turta apare în glosele de la Reichenau (Pușcariu, Lr., 189); schimbul nu pare anormal (Lausberg, Mundarten Sudlukaniens, Halle 1939, 26; totuși conform împotrivă Graur, BL, V, 115, considerîndu-l nefundamentat suficient). Ambele forme limba latina sînt cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic. În rom. pare să fi fost simțit drept creație expresivă (probabil așa era în lat.), datorat prezenței lui turti, conform tufli, tepși. – Derivat turtea (var. turtică, turtie), substantiv feminin (varietate de spin); turti, verb (a face plat, a da o formă lătăreață, a strivi; reflexiv, a se îmbăta). Din rom. provine bulgara turla (Capidan, Raporturile, 214), și probabil limba sarba:, slov. turta.