Turui
Definitie, sens si explicatie
1Turui, turui, verb Iv.
Intranzitiv (Familiar si depr.) A vorbi intruna si repede (fara a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moara. – Formatie onomatopeica.
Intranzitiv (Familiar si depr.) A vorbi intruna si repede (fara a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moara. – Formatie onomatopeica.
2Turui verb verifica cuvantul: durai, durui, grunguni, gurlui, hodorogi, hurui.
3Turui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular turui, 3 singular si plural turuie, imperfect 3 singular turuia
4A turui turui intranzitiv 1) (despre turturele sau despre porumbei) A scoate sunete prelungi si repetate, caracteristice speciei; a gurlui; a ganguri. 2) fam.
A vorbi repede si fara intrerupere (spunand lucruri lipsite de importanta). /Onomat.
A vorbi repede si fara intrerupere (spunand lucruri lipsite de importanta). /Onomat.
5Turui1, turuiesc, verb Iv (regional)
1. a se obosi tare.
2. a deszapezi.
3. a fertiliza un teren tanar tinand oile sa pasca pe el.
1. a se obosi tare.
2. a deszapezi.
3. a fertiliza un teren tanar tinand oile sa pasca pe el.