Uimi
Definitie, sens si explicatie
1Uimi, uimesc, verb Iv.
Tranzitiv A starni, a provoca o mare (si neasteptata) mirare, admiratie, emotie; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zapaci, a buimaci. – Etimologie necunoscuta
Tranzitiv A starni, a provoca o mare (si neasteptata) mirare, admiratie, emotie; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (Înv.) A tulbura, a zapaci, a buimaci. – Etimologie necunoscuta
2Uimi verb
1. a consterna, a minuna, a nauci, a perplexa, a stupefia, a surprinde, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu ma -.)
2. a ului, (figurativ) a speria. (M-a - cu inteligenta lui.)
3. a nauci, a stupefia, a ului. (Vestea aflata l-a -.)
4. verifica cuvantul: minuna.
1. a consterna, a minuna, a nauci, a perplexa, a stupefia, a surprinde, a ului. (Ce-mi spui tu pur si simplu ma -.)
2. a ului, (figurativ) a speria. (M-a - cu inteligenta lui.)
3. a nauci, a stupefia, a ului. (Vestea aflata l-a -.)
4. verifica cuvantul: minuna.
3Uimi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural uimesc, imperfect 3 singular uimea; conjunctie: prezent 3 singular si plural uimeasca
4A uimi -esc tranz. 1) A face sa fie cuprins de o mare mirare (sau admiratie); a face sa ramana profund impresionat; a minuna. 2) inv.
A face sa ajunga buimac; a buimaci; a zapaci; a ului. /Origine necunoscuta
A face sa ajunga buimac; a buimaci; a zapaci; a ului. /Origine necunoscuta
5Uimi (-mesc, -mit), – verb – A surprinde, a admira, a ului.
Sl. ujeti, ujmą „a fura”, ujmati „a sustrage” (Miklosich, Slaw.
Elem., 51; Cihac, Ii, 431; Conev 101; Tiktin), conform franceza ravir, sp. arrebatar. – Derivat uimaci, verb (a ameti, a nauci), prin contaminare cu buimaci; uimeala (var. uimaceala), substantiv feminin (mirare, surprindere); uimitor, adjectiv (care uimeste, care surprinde).
Sl. ujeti, ujmą „a fura”, ujmati „a sustrage” (Miklosich, Slaw.
Elem., 51; Cihac, Ii, 431; Conev 101; Tiktin), conform franceza ravir, sp. arrebatar. – Derivat uimaci, verb (a ameti, a nauci), prin contaminare cu buimaci; uimeala (var. uimaceala), substantiv feminin (mirare, surprindere); uimitor, adjectiv (care uimeste, care surprinde).