Compătimi
Definitie, sens si explicatie
1Compătimi, compatimesc, verb Iv.
1. Tranzitiv A avea sau a manifesta parere de rau fata de suferintele cuiva.
2. Intranzitiv (Înv.) A suferi impreuna cu altcineva; a lua parte la suferinta cuiva. – Con1- + Patimi (dupa franceza compatir).
1. Tranzitiv A avea sau a manifesta parere de rau fata de suferintele cuiva.
2. Intranzitiv (Înv.) A suferi impreuna cu altcineva; a lua parte la suferinta cuiva. – Con1- + Patimi (dupa franceza compatir).
2Compătimi verb a caina, a deplange, a plange, (livresc) a deplora, (invechit si popular) a tangui, (invechit si reg.) a cai, (regional) a saraci, (Transilvania, Maram. si Mold.) a sainali, (invechit) a jeli, a jelui. (Îl - pentru situatia in care se afla.)
3Compătimi verb tr. a avea, a manifesta mila fata de suferintele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (dupa franceza compatir)
4Compatimi verb → patimi
5A Compătimi -esc
1. tranzitiv (persoane) A trata cu compasiune; a deplange; a deplora; a jeli; a jelui; a caina.
2. instranzitiv A fi cuprins de compasiune fata de suferintele cuiva; a suferi impreuna. /con- + a patimi
1. tranzitiv (persoane) A trata cu compasiune; a deplange; a deplora; a jeli; a jelui; a caina.
2. instranzitiv A fi cuprins de compasiune fata de suferintele cuiva; a suferi impreuna. /con- + a patimi
6Compătimi verb Iv.
1. tr.
A avea sau a manifesta mila fata de suferintele sau de nenorocirea cuiva.
2. intr. (Înv.) A suferi impreuna cu cineva, a participa la suferinta cuiva. [< Con- + Patimi, dupa franceza compatir].
1. tr.
A avea sau a manifesta mila fata de suferintele sau de nenorocirea cuiva.
2. intr. (Înv.) A suferi impreuna cu cineva, a participa la suferinta cuiva. [< Con- + Patimi, dupa franceza compatir].