Definitie Uita - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Uita, uit, verb I. I.
1. Tranzitiv si instranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-si (mai) aduce aminte, a nu (mai) tine minte. ♢ Expresie (Familiar) A sti cat au uitat altii = a nu sti (mai) nimic.
2. Tranzitiv si instranzitiv A inceta sa se preocupe, sa se gandeasca la cineva sau ceva, a deveni indiferent fata de o persoana sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scapa din vedere, a omite; a nu tine seama de...
3. Tranzitiv A se comporta ca si cum a incetat sa se gandeasca la ceva, a trece sub tacere, a nu da urmare.
4. Tranzitiv A lasa undeva (din distractie, din nebagare de seama) ceva sau pe cineva care trebuie luat; a nu lua cu sine. II. Reflexiv A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ♢ Expresie A se uita in gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (in mod mecanic) sfaturilor cuiva.
A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu tine la cineva; a refuza orice relatii cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjectie, in forma uite) Iata! iaca! vezi! ♦ A baga de seama, a avea in vedere, a da atentie; a lua in considerare. [Imper. si: (II) uite !] – Limba Latina * oblitare (< oblitus).

Varianta definitie 2: A uita antonim: a memora, a memoriza

Varianta definitie 3: Uita verb I.
1. (Oltenia si Banat) a zauita. (Am - ce doream sa-ti spun.)
2. verifica cuvantul: neglija.
3. a lasa. (Și-a - ochelarii acasa.) II.
1. verifica cuvantul: privi.
2. a se privi, (popular) a se cauta. (Se - in oglinda.)
3. verifica cuvantul: vedea.

Varianta definitie 4: Uita verb, indicativ prezent 1 singular uit, 3 singular si plural uita; imper. 2 singular (da uitarii) uita, (priveste) uita-te/uite

Varianta definitie 5: A uita uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. - sa scrie o scrisoare. ♢ - pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. - prietenii. ♢ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ♢ A (nu) - cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). - banii.
2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia De) A inceta de a se mai interesa (de ceva). - de distractii. /<lat. oblitare

Varianta definitie 6: A se uita ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ♢ - chioras a privi cu banuiala, dusmanos. - cu ochi buni a simpatiza. - in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. - lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. - in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. - unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ♢ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu - la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

Varianta definitie 7: Uita (-t, -at), verb –
1. A nu tine minte. –
2. (Refl.) A privi. –
3. A tine cont, a considera. – Varianta Banat, Maram., zauita.
Mr. ultu, ultare, megl. ul’t(ari), istr. utu.
Limba Latina oblῑtare (Cipariu, Principii, 165; Schuchardt, ZRPh., XXXII, 472; Puscariu 1788; Skok, ZRPh., XLIII, 192; REW 6015), conform prov., cat. oblidar, franceza oublier, sp., port. olvidar.
Trecerea semantica de la „a uita” la „a privi” trebuie sa se fi verificat prin intermediul sensului reflexiv a se uita pe sine, si de aici „a ramine nemiscat”, evolutie care este identica cu a sp. fijarse.
Aceasta intrebuintare a lui „a se uita” este inca in uz; si se zice chiar cu ton familiar, s’a uita pe el, despre un copil care s-a murdarit.
Totusi, multi autori deosebesc cele doua sensuri, ca si cum ar fi cuvinte diferite.
Cretu 378 cauta sa explice sensul de „a privi” pornind de la limba latina tuitāre; si Meyer-Lübke, apud Puscariu 1789, de la un limba latina *obĭtāre, pornind de la expresia obire oculis; ambele incercari par deopotriva nesigure.
Varianta cu sufix limba slava (veche) za-.
Derivat uite (vulg. io(i)te), interjectie (priveste, vezi), in loc de uita-te, conform iata si Procopovici, Dacor., X, 72-9; uitacios (var. uituc), adjectiv (care uita, care nu are memorie); uitator, adjectiv (uituc; care priveste, spectator); uitatura, substantiv feminin (privire); uitucie, substantiv feminin (lipsa de memorie); neuitat, adjectiv (care care nu se poate uita).