Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Uita

1 * Cuvantul cu diacritice: uitá
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: UITA, uit, verb I. I. 1. Tranzitiv și instranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. ♢ Expresie (Familiar) A ști cât au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. 2. Tranzitiv și instranzitiv A înceta să se preocupe, să se gândească la cineva sau ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scăpa din vedere, a omite; a nu ține seama de... 3. Tranzitiv A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. 4. Tranzitiv A lăsa undeva (din distracție, din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuie luat; a nu lua cu sine. II. Reflexiv A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ♢ Expresie A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) Iată iacă vezi ♦ A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare. [Imper. și: (II) uite ] – Limba Latina oblitare (< oblitus).

2 * Cuvantul cu diacritice: a uita
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: A uita antonim: a memora, a memoriza

3 * Cuvantul cu diacritice: uitá
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: UITA verb I. 1. (Oltenia și Banat) a zăuita. (Am - ce doream să-ți spun.) 2. verifica cuvantul: neglija. 3. a lăsa. (Și-a - ochelarii acasă.) II. 1. verifica cuvantul: privi. 2. a se privi, (popular) a se căuta. (Se - în oglindă.) 3. verifica cuvantul: vedea.

4 * Cuvantul cu diacritice: uitá
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: uita verb, indicativ prezent 1 singular uit, 3 singular și plural uită; imper. 2 singular (dă uitării) uită, (privește) uită-te/uite

5 * Cuvantul cu diacritice: a uitá uit
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-și aminti. - să scrie o scrisoare. ♢ - pe ce lume trăiește a pierde simțul realității. 2) A trata cu indiferență; a neglija. - prietenii. ♢ Nu-mă-uita plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face să dispară din memorie. ♢ A (nu) - cuiva ceva a (nu) păstra gânduri de răzbunare. 4) A scăpa din vedere. Au uitat să-l înscrie în listă. 5) (obiecte sau ființe ce trebuiau luate cu sine) A lăsa din nebăgare de seamă (fiind grăbit). - banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziția de) A înceta de a se mai interesa (de ceva). - de distracții. limba latina oblitare

6 * Cuvantul cu diacritice: a se uitá mă uit
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: A SE UITA mă uit intranz. 1) A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ♢ - chiorâș a privi cu bănuială, dușmănos. - cu ochi buni a simpatiza. - în gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. - lung la cineva a) a privi cu bănuială, cu neîncredere; b) a examina îndeaproape pe cineva. - în pământ a) a nu dori să vadă pe cineva; b) a-i fi rușine să privească în ochii cuiva. - unul la altul a) a face schimb de priviri, dând ceva de înțeles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (în construcții negative) A avea în vedere; a ține cont; a căuta. ♢ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu - la cineva a) a nu răspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relații cu cineva; b) a ignora pe cineva. limba latina oblitare

7 * Cuvantul cu diacritice: uitá -t -át
Cuvantul fara diacritice: uita

Definitie: uita (-t, -at), verb – 1. A nu ține minte. – 2. (Refl.) A privi. – 3. A ține cont, a considera. – Varianta Banat, Maram., zăuita. Mr. ultu, ultare, megl. ul’t(ari), istr. utu. Limba Latina oblῑtăre (Cipariu, Principii, 165; Schuchardt, ZRPh., XXXII, 472; Pușcariu 1788; Skok, ZRPh., XLIII, 192; REW 6015), conform prov., cat. oblidar, franceza oublier, sp., port. olvidar. Trecerea semantică de la „a uita” la „a privi” trebuie să se fi verificat prin intermediul sensului reflexiv a se uita pe sine, și de aici „a rămîne nemișcat”, evoluție care este identică cu a sp. fijarse. Această întrebuințare a lui „a se uita” este încă în uz; și se zice chiar cu ton familiar, s’a uita pe el, despre un copil care s-a murdărit. Totuși, mulți autori deosebesc cele două sensuri, ca și cum ar fi cuvinte diferite. Crețu 378 căuta să explice sensul de „a privi” pornind de la limba latina tuitāre; și Meyer-Lubke, apud Pușcariu 1789, de la un limba latina obĭtāre, pornind de la expresia obire oculis; ambele încercări par deopotrivă nesigure. Varianta cu sufix limba slava (veche) za-. Derivat uite (vulg. io(i)te), interjectie (privește, vezi), în loc de uită-te, conform iată și Procopovici, Dacor., X, 72-9; uităcios (var. uituc), adjectiv (care uită, care nu are memorie); uitător, adjectiv (uituc; care privește, spectator); uitătură, substantiv feminin (privire); uitucie, substantiv feminin (lipsă de memorie); neuitat, adjectiv (care care nu se poate uita).