Umilință
Definitie, sens si explicatie
1Umilință, umilinte, substantiv feminin
1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocata de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala crestina) Atitudine umila, smerita a omului in fata divinitatii; smerenie. ♦ Slugarnicie.
2. Situatie umilitoare impusa cuiva; vorba sau fapta care umileste, ofenseaza; ofensa. – Umili + sufix -inta.
1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocata de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala crestina) Atitudine umila, smerita a omului in fata divinitatii; smerenie. ♦ Slugarnicie.
2. Situatie umilitoare impusa cuiva; vorba sau fapta care umileste, ofenseaza; ofensa. – Umili + sufix -inta.
2Umilință substantiv
1. verifica cuvantul: injosire.
2. verifica cuvantul: jignire.
3. verifica cuvantul: smerenie.
4. smerenie, (invechit) smericiune, smerire, (familiar) spaseala, spasenie. (Cu - ii saruta dreapta.)
5. ple-care, smerenie, supunere, (livresc) obsecviozitate, (invechit) plecat, umiliatiune, umilitate. (- in fata divinitatii.)
1. verifica cuvantul: injosire.
2. verifica cuvantul: jignire.
3. verifica cuvantul: smerenie.
4. smerenie, (invechit) smericiune, smerire, (familiar) spaseala, spasenie. (Cu - ii saruta dreapta.)
5. ple-care, smerenie, supunere, (livresc) obsecviozitate, (invechit) plecat, umiliatiune, umilitate. (- in fata divinitatii.)
3Umilinta substantiv feminin, g.-d. art. umilintei; (situatii) plural umilinte
4Umilință -e f. 1) v. A umili si A se umili. 2) Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate. 3) Comportare respectuoasa si umila; supunere plina de stima; smerenie. 4) Vorba sau fapta care umileste. /a (se) umili + sufix -inta