Ura
Definitie, sens si explicatie
1Ura1 interjectie Exclamatie care exprima insufletire, entuziasm, aprobare, indemn etcetera – Din limba rusa Ura, franceza Hourra.
2Ura2, urez, verb I.
1. Tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorinta de bine (cu prilejul unei aniversari, al unui inceput de actiune etcetera); a inchina in sanatatea cuiva.
2. Intranzitiv A recita versuri populare care contin urari, cand se umbla cu colindul. – Limba Latina Orare.
1. Tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorinta de bine (cu prilejul unei aniversari, al unui inceput de actiune etcetera); a inchina in sanatatea cuiva.
2. Intranzitiv A recita versuri populare care contin urari, cand se umbla cu colindul. – Limba Latina Orare.
3Ura interjectie traiasca!, vivat!
4Ura verb
1. a da. (I-a - „buna seara”.)
2. a dori, a pofti, (invechit) a prii. (Îti - mult bine.)
1. a da. (I-a - „buna seara”.)
2. a dori, a pofti, (invechit) a prii. (Îti - mult bine.)
5Ura verb verifica cuvantul: binecuvanta, blagoslovi.
6Ura interjectie
7Ura verb, indicativ prezent 1 singular urez, 3 singular si plural ureaza
8Ura interj. (se foloseste pentru a exprima entuziasm colectiv, insufletire generala, cu ocazia unor manifestari publice, a unor solemnitati sau pentru a indemna la atac pe campul de lupta). /<rus. ura, franceza hourra
9A ura urez 1. tranz. 1) (sanatate, noroc, fericire etcetera) A dori cu o deosebita afectiune (cu prilejul unei aniversari, al celebrarii casatoriei etcetera). 2) A felicita prin recitarea plugusorului (in seara de Anul Nou); a hai.
2. intranz.
A umbla de la casa la casa, in seara de Anul Nou, cu plugusorul; a hai. /<lat. orare
2. intranz.
A umbla de la casa la casa, in seara de Anul Nou, cu plugusorul; a hai. /<lat. orare
10Ura1 I. interjectie exclamatie care exprima aprobare, entuziasm. Ii. substantiv neutru (plural) strigat entuziast de aprobare, de adeziune; aclamatie. (< limba rusa ura, franceza hourra)
11Ura2 verb tr. a exprima o dorinta de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitand versuri populare. (< limba latina orare)
12Ura interjectie – Exclamatie de entuziasm, de aprobare, de indemn.
Franceza hourra. – Derivat urale, substantiv feminin plural (ovatii).
Franceza hourra. – Derivat urale, substantiv feminin plural (ovatii).
13Ura (-rez, at), verb –
1. A cuvinta, a vorbi in public pentru a emotiona, pentru a convinge sau pentru a binecuvinta. –
2. A face urari de fericire, a binecuvinta, a felicita. –
3. A cinta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura.
Limba Latina ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., Xxviii, 61; seineanu, Semasiol., 86; Puscariu 1830; Densusianu, Gs, Ii, 20; Rew 6081), conform limba italiana orare, prov., cat., sp., port. orar, verifica cuvantul: franceza orer, limba albaneza ureum, uron (Philippide, I, 649). – Derivat uraciune, substantiv feminin (urare; felicitare; cintec de sarbatoare), conform oratie; urat, substantiv neutru (felicitare); urator, substantiv masculin (persoana care umbla cu uratul); uratura, substantiv feminin (formula de felicitare cintata); urari, substantiv feminin plural (panglici multicolore cu care se impodobeste caciulita tinerilor morti) in Muntenia
1. A cuvinta, a vorbi in public pentru a emotiona, pentru a convinge sau pentru a binecuvinta. –
2. A face urari de fericire, a binecuvinta, a felicita. –
3. A cinta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura.
Limba Latina ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., Xxviii, 61; seineanu, Semasiol., 86; Puscariu 1830; Densusianu, Gs, Ii, 20; Rew 6081), conform limba italiana orare, prov., cat., sp., port. orar, verifica cuvantul: franceza orer, limba albaneza ureum, uron (Philippide, I, 649). – Derivat uraciune, substantiv feminin (urare; felicitare; cintec de sarbatoare), conform oratie; urat, substantiv neutru (felicitare); urator, substantiv masculin (persoana care umbla cu uratul); uratura, substantiv feminin (formula de felicitare cintata); urari, substantiv feminin plural (panglici multicolore cu care se impodobeste caciulita tinerilor morti) in Muntenia