1
Uric1 adjectiv (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din franceză Urique.
DEX – dicționarul explicativ
2
Uric2, urice, substantiv neutru
1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate.
2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; prin generalizare document, act; hrisov, zapis. [Accentuat și: uric] – Din maghiară Örök.
1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate.
2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; prin generalizare document, act; hrisov, zapis. [Accentuat și: uric] – Din maghiară Örök.
DEX – dicționarul explicativ
3
Uric urice neutru 1) (în Moldova medievală) Proprietate funciară feudală, care se transmitea prin moștenire. 2) Carte domnească de proprietate ereditară; carte de danie. /<ungară örök
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Uric (-ce), substantiv neutru –
1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. –
2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. –
3. Document, hrisov. – Maghiară örök (Tiktin; Galdi, Dict., 98).
Derivat din slavă urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă.
Apare în documentele slavorom. din
1392. – Derivat uricar, substantiv masculin (logofăt, pisar).
1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. –
2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. –
3. Document, hrisov. – Maghiară örök (Tiktin; Galdi, Dict., 98).
Derivat din slavă urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw.
Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă.
Apare în documentele slavorom. din
1392. – Derivat uricar, substantiv masculin (logofăt, pisar).
DER – dicționarul etimologic
Încă 4 definiții din alte dicționare
5
Uric adjectiv masculin Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< franceză urique].
DN – dicționar de neologisme
6
Uric adjectiv acid uric = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< franceză urique)
MDN – marele dicționar de neologisme
7
Uric substantiv neutru, plural urice
DOOM – dicționarul ortografic
8
Uric adjectiv masculin
DOOM – dicționarul ortografic