Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Urs

1 * Cuvantul cu diacritice: urs
Cuvantul fara diacritice: urs

Definitie: URS, urși, substantiv masculin 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos). ♢ Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus). Expresie A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Regional) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (Regional) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. – Limba Latina ursus.

2 * Cuvantul cu diacritice: urs
Cuvantul fara diacritice: urs

Definitie: URS substantiv (ZOOL.) 1. (Ursus) (glumeț) moș Martin. 2. urs alb (Ursus maritimus) = urs polar; urs polar = urs limba albaneza

3 * Cuvantul cu diacritice: urs
Cuvantul fara diacritice: urs

Definitie: URS substantiv verifica cuvantul: boț, bulz, cocoloș, menghină.

4 * Cuvantul cu diacritice: urs
Cuvantul fara diacritice: urs

Definitie: urs substantiv masculin, plural urși

5 * Cuvantul cu diacritice: urs urși
Cuvantul fara diacritice: urs

Definitie: URS urși m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi și masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit și coadă scurtă. ♢ - alb (sau polar) urs cu blana albă răspândit în regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la - a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit. De când avea -ul coadă din timpuri foarte îndepărtate. -ul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva). Cum merge -ul la deal încet și apăsat; greoi. Mierea--ului plantă erbacee de pădure, având tulpina erectă, slab ramificată, cu frunze late, păroase și cu flori mici, roșii, violacee sau albe. 2) figurat: Om greoi și mătăhălos. ♢ A trăi ca -ul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras. 3) reg. Boț de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloș; bulz. limba latina ursus

6 * Cuvantul cu diacritice: urs -și
Cuvantul fara diacritice: urs

Definitie: urs (-și), substantiv masculin – 1. Mamifer omnivor masiv cu botul ascuțit și coada scurtă (Ursus arctos). – 2. (Moldova) Boț de mămăligă cu brînză la mijloc. – 3. Strung, șurub. – 4. Stîlpul prispei. – 5. Un anumit joc în timpul priveghiurilor. – 6. Persoană ursuză, neprietenoasă. – Mr. ursu, megl., istr. urs. Limba Latina ŭrsus (Pușcariu 1836; REW 9089), conform limba italiana orso (logud. ursu), prov. ors, franceza ours, cat. os, sp. oso. – Derivat ursoaică, substantiv feminin (femela ursului; coșul sobei; unul din cei patru stîlpi susținători ai morii; Arg., femeie ușoară); ursei (var. ursuleț), substantiv masculin (pui de urs); ursar, substantiv masculin (țigan care dresează urși făcîndu-i să joace); ursărească, substantiv feminin (dans popular); ursărește, adverb (ca ursarii); ursărime, substantiv feminin (cartier de țigani); ursăriță, substantiv feminin (nevastă de ursar); ursesc, adjectiv (de urs, se zice despre unele varietăți de fructe); ursiu, adjectiv (brun); ursoi, adjectiv (brun; substantiv neutru, stîlpul morii); – Din rom. provine limba neogreaca: οὔρσα „femeie ușoară” (Meyer, Neugr. St., II, 77). Derivat neol. (din franceza) ursă, substantiv feminin (ursoaică); ursulină, substantiv feminin (călugăriță catolică dintr-un anumit ordin).