Urs
Definitie, sens si explicatie
1Urs, ursi, substantiv masculin
1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). ♢ Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expresie A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine.
A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat.
A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
2. (Regional) Bot de mamaliga cu branza la mijloc.
3. (Regional) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Limba Latina Ursus.
1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). ♢ Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expresie A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine.
A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat.
A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
2. (Regional) Bot de mamaliga cu branza la mijloc.
3. (Regional) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Limba Latina Ursus.
2Urs substantiv (Zool.)
1. (Ursus) (glumet) mos Martin.
2. urs alb (Ursus maritimus) = urs polar; urs polar = urs limba albaneza
1. (Ursus) (glumet) mos Martin.
2. urs alb (Ursus maritimus) = urs polar; urs polar = urs limba albaneza
3Urs substantiv verifica cuvantul: bot, bulz, cocolos, menghina.
4Urs substantiv masculin, plural ursi
5Urs ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ♢ - alb (sau Polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau A se uita) Ca la - a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea -ul coada din timpuri foarte indepartate. -ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge -ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea--ului planta erbacee de padure, avand tulpina erecta, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) figurat: Om greoi si matahalos. ♢ A trai ca -ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg.
Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus
Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus
6Urs (-si), substantiv masculin –
1. Mamifer omnivor masiv cu botul ascutit si coada scurta (Ursus arctos). –
2. (Moldova) Bot de mamaliga cu brinza la mijloc. –
3. Strung, surub. –
4. Stilpul prispei. –
5. Un anumit joc in timpul priveghiurilor. –
6. Persoana ursuza, neprietenoasa. – Mr. ursu, megl., istr. urs.
Limba Latina ŭrsus (Puscariu 1836; Rew 9089), conform limba italiana orso (logud. ursu), prov. ors, franceza ours, cat. os, sp. oso. – Derivat ursoaica, substantiv feminin (femela ursului; cosul sobei; unul din cei patru stilpi sustinatori ai morii; Arg., femeie usoara); ursei (var. ursulet), substantiv masculin (pui de urs); ursar, substantiv masculin (tigan care dreseaza ursi facindu-i sa joace); ursareasca, substantiv feminin (dans popular); ursareste, adverb (ca ursarii); ursarime, substantiv feminin (cartier de tigani); ursarita, substantiv feminin (nevasta de ursar); ursesc, adjectiv (de urs, se zice despre unele varietati de fructe); ursiu, adjectiv (brun); ursoi, adjectiv (brun; substantiv neutru, stilpul morii); – Din rom. provine limba neogreaca: οὔρσα „femeie usoara” (Meyer, Neugr.
St., Ii, 77).
Derivat neol. (din franceza) ursa, substantiv feminin (ursoaica); ursulina, substantiv feminin (calugarita catolica dintr-un anumit ordin).
1. Mamifer omnivor masiv cu botul ascutit si coada scurta (Ursus arctos). –
2. (Moldova) Bot de mamaliga cu brinza la mijloc. –
3. Strung, surub. –
4. Stilpul prispei. –
5. Un anumit joc in timpul priveghiurilor. –
6. Persoana ursuza, neprietenoasa. – Mr. ursu, megl., istr. urs.
Limba Latina ŭrsus (Puscariu 1836; Rew 9089), conform limba italiana orso (logud. ursu), prov. ors, franceza ours, cat. os, sp. oso. – Derivat ursoaica, substantiv feminin (femela ursului; cosul sobei; unul din cei patru stilpi sustinatori ai morii; Arg., femeie usoara); ursei (var. ursulet), substantiv masculin (pui de urs); ursar, substantiv masculin (tigan care dreseaza ursi facindu-i sa joace); ursareasca, substantiv feminin (dans popular); ursareste, adverb (ca ursarii); ursarime, substantiv feminin (cartier de tigani); ursarita, substantiv feminin (nevasta de ursar); ursesc, adjectiv (de urs, se zice despre unele varietati de fructe); ursiu, adjectiv (brun); ursoi, adjectiv (brun; substantiv neutru, stilpul morii); – Din rom. provine limba neogreaca: οὔρσα „femeie usoara” (Meyer, Neugr.
St., Ii, 77).
Derivat neol. (din franceza) ursa, substantiv feminin (ursoaica); ursulina, substantiv feminin (calugarita catolica dintr-un anumit ordin).