Definitie Urs - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Urs, ursi, substantiv masculin
1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). ♢ Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expresie A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine.
A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat.
A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
2. (Regional) Bot de mamaliga cu branza la mijloc.
3. (Regional) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Limba Latina Ursus.

Varianta definitie 2: Urs substantiv (ZOOL.)
1. (Ursus) (glumet) mos Martin.
2. urs alb (Ursus maritimus) = urs polar; urs polar = urs limba albaneza

Varianta definitie 3: Urs substantiv verifica cuvantul: bot, bulz, cocolos, menghina.

Varianta definitie 4: Urs substantiv masculin, plural ursi

Varianta definitie 5: Urs ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ♢ - alb (sau Polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau A se uita) Ca la - a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea -ul coada din timpuri foarte indepartate. -ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge -ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea--ului planta erbacee de padure, avand tulpina erecta, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) figurat: Om greoi si matahalos. ♢ A trai ca -ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg.
Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

Varianta definitie 6: Urs (-si), substantiv masculin –
1. Mamifer omnivor masiv cu botul ascutit si coada scurta (Ursus arctos). –
2. (Moldova) Bot de mamaliga cu brinza la mijloc. –
3. Strung, surub. –
4. Stilpul prispei. –
5. Un anumit joc in timpul priveghiurilor. –
6. Persoana ursuza, neprietenoasa. – Mr. ursu, megl., istr. urs.
Limba Latina ŭrsus (Puscariu 1836; REW 9089), conform limba italiana orso (logud. ursu), prov. ors, franceza ours, cat. os, sp. oso. – Derivat ursoaica, substantiv feminin (femela ursului; cosul sobei; unul din cei patru stilpi sustinatori ai morii; Arg., femeie usoara); ursei (var. ursulet), substantiv masculin (pui de urs); ursar, substantiv masculin (tigan care dreseaza ursi facindu-i sa joace); ursareasca, substantiv feminin (dans popular); ursareste, adverb (ca ursarii); ursarime, substantiv feminin (cartier de tigani); ursarita, substantiv feminin (nevasta de ursar); ursesc, adjectiv (de urs, se zice despre unele varietati de fructe); ursiu, adjectiv (brun); ursoi, adjectiv (brun; substantiv neutru, stilpul morii); – Din rom. provine limba neogreaca: οὔρσα „femeie usoara” (Meyer, Neugr.
St., II, 77).
Derivat neol. (din franceza) ursa, substantiv feminin (ursoaica); ursulina, substantiv feminin (calugarita catolica dintr-un anumit ordin).