Definitie Va - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VA1 Element de compunere care a servit (intr-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, candva) sau a unor pronume (cineva, careva), carora le imprima o nuanta nehotarata. – Din prezent indicativ (pers. 3 singular, forma populara) al lui Vrea.

Varianta definitie 2: VA2 verb instranzitiv defectiv (La prezent indicativ pers. 3 singular; popular si familiar; in expresie) Mai va = mai asteapta; mai este (mult) pana acolo; mai trece vreme pana atunci. – Limba Latina Vadit.

Varianta definitie 3: Va verb, indicativ prezent 3 singular (in expresie mai va)

Varianta definitie 4: VA2 (Înv.) Element de compunere servind la formarea unor adverbe ca: undeva, candva sau a unor pronume ca: cineva, careva, carora le imprima o nuanta nehotarata. – Prez. indicativ (pers. 3 singular) al lui Vrea.

Varianta definitie 5: VA1
1. (Prez. indicativ pers. 3 singular a unui verb defectiv, in expresie) Mai va = mai asteapta; mai este (mult) pana acolo; mai trece vreme pana atunci.
2. (Reg., la imper. pers. 2 singular si plural) Va (rar va) si vati = du-te sau duceti-va. – (1) Limba Latina Vadit, (2) va (= vade).

Varianta definitie 6: Va verb – A merge.
Limba Latina vadĕre (Puscariu 1847; REW 9117).
Ca si in celalate idiomuri romanice este verb defectiv, practic fara conjug.
Se pastreaza in expresia mai va „mai este mult” literalmente „merge mai mult”.
Înv., in Trans., (secolul XVI) se citeaza formele de imperativ va, plural va(re)ti.
Desi exista parerea generala ca viitorul rom. se formeaza cu auxiliarul a voi, probabil acest auxiliar este prezentul lui va, confundat pe urma cu a voi (voi, vei, va, vom, veti, vor).
Pentru aceasta formare a viitorului, conform franceza si sp. (voi cinta, conform franceza je vais chanter, sp. voy a cantar) si Puscariu, Dacor., VI, 387-