Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vacă

1 * Cuvantul cu diacritice: vácă
Cuvantul fara diacritice: vaca

Definitie: VACĂ, vaci, substantiv feminin 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p.restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p.gener. carne de bovine. ♢ Expresie S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească intr-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Limba Latina vacca.

2 * Cuvantul cu diacritice: vácă
Cuvantul fara diacritice: vaca

Definitie: vacă substantiv feminin, g.-d. art. vacii; plural vaci

3 * Cuvantul cu diacritice: vácă -ci
Cuvantul fara diacritice: vaca

Definitie: vacă (-ci), substantiv feminin – 1. Femela taurului. – 2. Morman de pămînt în jocul numit petrec. – Mr., megl. vacă, istr. vǫke. Limba Latina vacca (Pușcariu 1848; REW 9109), conform limba italiana vacca, prov., cat., sp. vaca, franceza vache. Pentru sensul 2, conform poarcă. – Derivat văcar, substantiv masculin (păzitor de vaci), mr. văcar, poate direct din limba latina vaccarĭus, conform limba italiana vaccaro; văcăreasă, substantiv feminin (femeie care păzește vacile); văcăreață (var. văcărie), substantiv feminin (staul de vaci); văcărel, substantiv masculin (pasăre, Charadrius pluvialis); văcărică, substantiv feminin (săpunariță, Saponaria vaccaria); văcăriță, substantiv feminin (văcăreasă; codobatură, Motacilla flava; săpunariță); văcărit, substantiv neutru (dare pe vite, stabilită în Muntenia în 1688 și în Mold. în 1689). – Derivat neol. vaccin, substantiv neutru, din franceza vaccin, conform mr. vățină, din limba neogreaca: βατσίνα; vaccina, verb (a face un vaccin); vaccinator, substantiv masculin (persoană care vaccinează); vaccinați(un)e, substantiv feminin (vaccinare). – Din. rom. provine rut. vakar (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 400). Conform: vecin.