Vagabond -ă
Definitie, sens si explicatie
1Vagabond, -ă, vagabonzi, -de, adjectiv , substantiv masculin si feminin: (Om sau animal) care rataceste fara rost pe drumuri, care hoinareste fara tinta; (om) fara ocupatie stabila, fara domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fara capatai. – Din franceza Vagabond, limba latina Vagabundus. Conform: limba italiana v a g a b o n d o.
2Vagabond adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv hoinar.
2. substantiv verifica cuvantul: derbedeu.
1. adjectiv , substantiv hoinar.
2. substantiv verifica cuvantul: derbedeu.
3Vagabond adjectiv m., substantiv masculin, plural vagabonzi; f. singular vagabonda, plural vagabonde
4Vagabond, -ă adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Cel) care rataceste fara rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de asezare, meserie precisa, existenta stabila. ♦ (Figurat) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fara capatai. [< franceza vagabond, limba italiana vagabondo < limba latina vagabondus < vagari – a rataci].
5Vagabond adjectiv m., substantiv masculin, plural vagabonzi; adjectiv f., substantiv feminin vagaboanda, plural vagaboande
6Vagabond, -ă adjectiv, substantiv masculin f. (om, animal) care rataceste fara rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupatie, existenta stabila. ♢ (figurativ) nestatornic. inconstant. ♢ (om) de nimic, fara capatai. (< franceza vagabond, limba latina vagabundus)