1
Vâjâi, persoana 3 vâjâie, verb IV.
Intranzitiv (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic.
(Despre sânge) A pulsa cu violență.
Expresie A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = A) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; B) a fi zăpăcit, năucit.
(Despre foc) A dudui.
(Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Variantă: (regional) Vâjii verb IV.] – Vâj + sufix -âi.
Intranzitiv (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic.
(Despre sânge) A pulsa cu violență.
Expresie A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = A) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; B) a fi zăpăcit, năucit.
(Despre foc) A dudui.
(Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Variantă: (regional) Vâjii verb IV.] – Vâj + sufix -âi.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Vâjâi persoana 3 Vâjâie intranzitiv 1) (despre vânt, apă, obiecte în zbor etc.) A produce un zgomot șuierător și continuu; a urla; a vui. 2) (despre sânge) A pulsa cu putere.
A-i vâjâi cuiva capul (sau Urechile) a avea senzația unui zgomot șuierător și continuu (din cauza bolii, oboselii). 3) (despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic. 4) (despre unele insecte) A scoate un sunet prelung și vibrant; a bâzâi. /Onomat.
A-i vâjâi cuiva capul (sau Urechile) a avea senzația unui zgomot șuierător și continuu (din cauza bolii, oboselii). 3) (despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic. 4) (despre unele insecte) A scoate un sunet prelung și vibrant; a bâzâi. /Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Vâjâi verb, indicativ și conjuncție prezent 3 singular vâjâie, imperfect 3 singular vâjâia; germană vâjâind; participiu vâjâit
DOOM – dicționarul ortografic