1
Șuiera, șuier, verb Intranzitiv
1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la persoana 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera.
2. (Despre unele obiecte; la persoana 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză.
3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special.
Tranzitiv (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui.
Intranzitiv și tranzitiv A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând.
4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la persoana 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pronunțat: șu-ie] – Latină Sibilare.
1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la persoana 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera.
2. (Despre unele obiecte; la persoana 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză.
3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special.
Tranzitiv (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui.
Intranzitiv și tranzitiv A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând.
4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la persoana 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pronunțat: șu-ie] – Latină Sibilare.
DEX – dicționarul explicativ
2
A șuiera, șuier
1. intranzitiv 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuțit și continuu; a țiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuțit și puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalații speciale) A produce un sunet lung și strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei.
2. tranzitiv 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu șuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Silabe Șu-ie-ra] /<latină subilare
1. intranzitiv 1) (despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un sunet ascuțit și continuu; a țiui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascuțit și puternic, suflând cu putere aerul printre buze sau într-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalații speciale) A produce un sunet lung și strident. 5) (despre unele animale sau păsări) A scoate un sunet caracteristic speciei.
2. tranzitiv 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu șuierături. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta suflând aerul printre buze. [Silabe Șu-ie-ra] /<latină subilare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Șuiera verb, indicativ prezent 1 singular șuier, 3 singular și plural șuieră; conjuncție prezent 3 singular și plural șuiere
DOOM – dicționarul ortografic