1
Șovăi, șovăi, verb IV.
Intranzitiv
1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina.
2. Figurat A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi.
A se eschiva, a căuta pretexte.
3. Figurat A oscila, a fluctua. [Prezent indicativ și: șovăiesc] – Etimologie necunoscută
Intranzitiv
1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina.
2. Figurat A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi.
A se eschiva, a căuta pretexte.
3. Figurat A oscila, a fluctua. [Prezent indicativ și: șovăiesc] – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
A Șovăi șovăi intranzitiv 1) A păși nesigur, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a se clătina. 2) figurat A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a ezita; a oscila; a balansa; a pendula. [Și Șovăiesc] /<slavă šavati, bulgară šavam
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Șovăi (-ăesc, -it), verb –
1. A se clătina, a se împletici. –
2. A ezita, a se codi, a fi nehotărît. – Variantă învechit șuvăi, Bucovina șovoi și derivat Creație expresivă, ca majoritatea verb în ăi, conform șopăi, țopăi, moțăi, cucăi etc.
Ideea expresivă trebuie să fie cea de clătinare, comună tuturor derivat – Derivat șovăială, substantiv feminin (nesiguranță, ezitare); șovăielnic (variantă șovăitor), adjectiv (nesigur, ezitant); șovăitură, substantiv feminin (nesiguranță; sinuozitate, ocoliș, cotitură); șuvoi (variantă șivoi, Transilvania șioi), substantiv neutru (flux, debit mare de apă), variantă conform șiroi; șuviță, substantiv feminin (smoc de păr; pîrîiaș; fîșie, bandă), cu schimb de sufix și prin contaminare cu bulgară ševe, ševica „șuviță” (după Cihac, II, 447, în loc de *juviță, din slavă šuvęža „legătură”). – Conform șovîlc.
1. A se clătina, a se împletici. –
2. A ezita, a se codi, a fi nehotărît. – Variantă învechit șuvăi, Bucovina șovoi și derivat Creație expresivă, ca majoritatea verb în ăi, conform șopăi, țopăi, moțăi, cucăi etc.
Ideea expresivă trebuie să fie cea de clătinare, comună tuturor derivat – Derivat șovăială, substantiv feminin (nesiguranță, ezitare); șovăielnic (variantă șovăitor), adjectiv (nesigur, ezitant); șovăitură, substantiv feminin (nesiguranță; sinuozitate, ocoliș, cotitură); șuvoi (variantă șivoi, Transilvania șioi), substantiv neutru (flux, debit mare de apă), variantă conform șiroi; șuviță, substantiv feminin (smoc de păr; pîrîiaș; fîșie, bandă), cu schimb de sufix și prin contaminare cu bulgară ševe, ševica „șuviță” (după Cihac, II, 447, în loc de *juviță, din slavă šuvęža „legătură”). – Conform șovîlc.
DER – dicționarul etimologic
4
Șovăi verb, indicativ prezent 1 singular șovăi/șovăiesc, imperfect 3 singular șovăia; conjuncție prezent 3 singular și plural șovăie/șovăiască
DOOM – dicționarul ortografic