Definitie Vamă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VamĂ, vami, substantiv feminin
1. Institutie de stat care se ocupa cu evidenta si controlul asupra intrarii si iesirii din tara a marfurilor, mijloacelor de transport etcetera si care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct in care functioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateste ca un bun sa treaca dintr-o tara in alta sau (in trecut) dintr-o regiune in alta a tarii. ♢ Locutiune verb a pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de graunte care se percepe la moara ca taxa in natura pentru macinat; uium.
2. (În credintele populare) Fiecare dintre cele sapte (sau noua) popasuri (in vazduh) prin care se crede ca trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge in cer. ♦ Bani pe care trebuie sa-i plateasca mortul ca sa poata trece si calatori pe lumea cealalta. – Din limba maghiara Vam.

Varianta definitie 2: VamĂ substantiv verifica cuvantul: uium.

Varianta definitie 3: VamĂ substantiv
1. (invechit) mitarnita, posada, scala, straja, tamojna. (Punct de -; marfa din -).
2. punte. (- reprezinta banii pe care mortul i-ar plati pentru a trece in alta lume.)

Varianta definitie 4: Vama substantiv feminin, g.-d. art. vamii; plural vami

Varianta definitie 5: VamĂ vami f. 1) Institutie de stat care efectueaza controlul asupra marfurilor si a altor bunuri la intrarea intr-o tara sau la iesirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilita o asemenea institutie. 3) Taxa care se plateste pentru marfurile importate sau exportate. [G.-D. Vamii] /<ung. vam

Varianta definitie 6: Vama (vắmi), substantiv feminin –
1. Post de frontiera. –
2. Taxe vamale. –
3. Uium. –
4. În mitologia populara, numar nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, dupa moarte, pentru a putea ajunge in rai.
Mag. vam (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Galdi, Dict., 98), conform limba neogreaca: βάμμα, limba sarba:, rut. vam, slov. vama. – Derivat vamal, adjectiv (de vama); vames (var.
Trans. vamas, Bucovina vamariu), substantiv masculin (functionar la vama; pazitor al vamilor ceresti), din mag. vamos; vamesie (var. vamasie, cuvant invechit vamisie), substantiv feminin (slujba de vames); vamui, verb (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vamolni (Pasca, Dacor., X, 151); vamuiala, substantiv feminin (taxe vamale; uium; dijma); vamasesc, adjectiv (de vama sau de vames).