Van -ă
Definitie, sens si explicatie
1Van, -ă, vani, -e, adjectiv (Livresc) Zadarnic, inutil, fara rost. ♢ Locutiune adverb În van = in zadar, degeaba. ♦ Neintemeiat; iluzoriu. – Din limba latina Vanus, limba italiana Vano.
2Van adjectiv
1. verifica cuvantul: iluzoriu.
2. verifica cuvantul: zadarnic.
1. verifica cuvantul: iluzoriu.
2. verifica cuvantul: zadarnic.
3Van adjectiv m., plural vani; f. singular vana, plural vane
4Van -a (-i, -e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fara de rost; zadarnic; inutil. Efort -. ♢ În - fara rost; in zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neintemeiat. Sperante -e. /<lat. vanus, limba italiana vano
5Van substantiv neutru Trasura inchisa pentru transportul cailor de curse. [< franceza, limba engleza van].
6Van, -ă adjectiv
1. Zadarnic, fara rost; lipsit de sens. ♢ În van = zadarnic.
2. Iluzoriu; neintemeiat. [< limba italiana vano, conform limba latina vanus].
1. Zadarnic, fara rost; lipsit de sens. ♢ În van = zadarnic.
2. Iluzoriu; neintemeiat. [< limba italiana vano, conform limba latina vanus].
7Van1 substantiv neutru trasura inchisa pentru transportul cailor de curse. (< limba engleza, franceza van)
8Van2, -ă adjectiv
1. fara rost; lipsit de sens. ♦ in - = in zadar.
2. iluzoriu; neintemeiat. (< limba italiana vano, limba latina vanus)
1. fara rost; lipsit de sens. ♦ in - = in zadar.
2. iluzoriu; neintemeiat. (< limba italiana vano, limba latina vanus)
9Van (-na), adjectiv – Zadarnic.
Limba Latina vanus (secolul Xix) sau limba italiana vano; cultism. – Derivat vanitate, substantiv feminin, din franceza vanite; vanitos, adjectiv , din franceza vaniteux.
Limba Latina vanus (secolul Xix) sau limba italiana vano; cultism. – Derivat vanitate, substantiv feminin, din franceza vanite; vanitos, adjectiv , din franceza vaniteux.