Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Veac

1 * Cuvantul cu diacritice: veac
Cuvantul fara diacritice: veac

Definitie: VEAC, veacuri, substantiv neutru 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completara unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale. ♦ Locutiune adjectiv și adverb Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etcetera) de foarte multă vreme, din moși-strămoși. ♢ (Regional) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La plural; în forma veci) Veșnicie, eternitate. ♦ Locutiune Adjectiv De veci = etern, veșnic. ♦ Locutiune Adv. În veci sau (în) veac de veac etcetera = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. și familiar) Viață, existență, trai. ♦ Expresie A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Plural și (3, m) veci] – Din limba slava (veche) věkŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: veac
Cuvantul fara diacritice: veac

Definitie: VEAC substantiv verifica cuvantul: secol.

3 * Cuvantul cu diacritice: veac
Cuvantul fara diacritice: veac

Definitie: VEAC substantiv verifica cuvantul: existență, timp, trai, viață, vreme, zile.

4 * Cuvantul cu diacritice: veac
Cuvantul fara diacritice: veac

Definitie: veac substantiv neutru, plural veacuri (și veci m. în expresie în -)

5 * Cuvantul cu diacritice: veac -uri
Cuvantul fara diacritice: veac

Definitie: VEAC -uri n. 1) Perioadă de timp de o sută de ani; secol. -ul douăzeci. [Monosilabic] limba slava (veche) vĕku

6 * Cuvantul cu diacritice: veác -curi
Cuvantul fara diacritice: veac

Definitie: veac (-curi), substantiv neutru – 1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existență, viață. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Varianta vac, plural 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), conform bulgara, limba rusa vekŭ. – Derivat vecie, substantiv feminin (eternitate); vecinic (var. veșnic), adjectiv (etern; adverb , etern), din limba slava (veche) vĕčinŭ cu sufix -nic; (în)vecinici, verb (a eterniza), cuvant invechit; vecinicie (var. veșnicie), substantiv feminin (eternitate); văcui (var. vecui), verb (a viețui, a trăi; cuvant invechit, a trăi veșnic, a fi nemuritor).