Vechi veche
Definitie, sens si explicatie
1Vechi, vÉche, vechi, adjectiv
1. Care exista de mult timp, din alte vremuri; care tine, dureaza, se face de multa vreme; facut de mult. ♢ Lumea veche = A) societate disparuta sau pe cale de disparitie; B) antichitate; tarile, locuitorii din antichitate; C) nume generic care se da celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute pana la descoperirea Americii.
Vorba veche = vorba mostenita din timpuri vechi; maxima, zicatoare, proverb. ♦ (Despre limbi) Care s-a vorbit intr-o epoca indepartata; care este cunoscut (si studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etcetera) Din recolta anilor trecuti. ♦ (Despre alimente si produse alimentare, farmaceutice etcetera) Obtinut, recoltat, preparat de multa vreme; care si-a pierdut calitatile initiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
2. Care a fost intrebuintat mult si este stricat, uzat.
3. (Rar) Batran. ♦ Figurativ Îmbatranit (inainte de vreme). ♦ Care exercita de mult o profesiune.
4. (Marcand raportul dintre oameni) Cu care cineva are relatii, se cunoaste de multa vreme.
5. Care a indeplinit in trecut o anumita functie, a avut o anumita ocupatie etcetera pe care n-o mai are in prezent.
6. (Despre fiinte) Care a trait intr-un trecut indepartat; (despre obiecte, fenomene etcetera) care a existat intr-o epoca anterioara; perimat. ♢ Locutiune adjectiv si adverb (Înv.) Din vechi = din vechime, de demult. ♦ Care nu se mai intrebuinteaza, nu mai prezinta interes, iesit din uz. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depasit, perimat, pe cale de disparitie. – Limba Latinapop. Veclus (= vetulus).
1. Care exista de mult timp, din alte vremuri; care tine, dureaza, se face de multa vreme; facut de mult. ♢ Lumea veche = A) societate disparuta sau pe cale de disparitie; B) antichitate; tarile, locuitorii din antichitate; C) nume generic care se da celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute pana la descoperirea Americii.
Vorba veche = vorba mostenita din timpuri vechi; maxima, zicatoare, proverb. ♦ (Despre limbi) Care s-a vorbit intr-o epoca indepartata; care este cunoscut (si studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etcetera) Din recolta anilor trecuti. ♦ (Despre alimente si produse alimentare, farmaceutice etcetera) Obtinut, recoltat, preparat de multa vreme; care si-a pierdut calitatile initiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
2. Care a fost intrebuintat mult si este stricat, uzat.
3. (Rar) Batran. ♦ Figurativ Îmbatranit (inainte de vreme). ♦ Care exercita de mult o profesiune.
4. (Marcand raportul dintre oameni) Cu care cineva are relatii, se cunoaste de multa vreme.
5. Care a indeplinit in trecut o anumita functie, a avut o anumita ocupatie etcetera pe care n-o mai are in prezent.
6. (Despre fiinte) Care a trait intr-un trecut indepartat; (despre obiecte, fenomene etcetera) care a existat intr-o epoca anterioara; perimat. ♢ Locutiune adjectiv si adverb (Înv.) Din vechi = din vechime, de demult. ♦ Care nu se mai intrebuinteaza, nu mai prezinta interes, iesit din uz. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depasit, perimat, pe cale de disparitie. – Limba Latinapop. Veclus (= vetulus).
2Vechi antonim: modern, nou, proaspat, recent
3Vechi adjectiv verifica cuvantul: batran, varstnic.
4Vechi adjectiv
1. trecut. (Din timpurile -.)
2. verifica cuvantul: antic.
3. verifica cuvantul: arhaic.
4. verifica cuvantul: batranesc.
5. arhaic, (livresc) vetust. (Casa avea un aer -.)
6. verifica cuvantul: batran.
7. folosit, purtat, uzat. (Haine -.)
8. verifica cuvantul: uscat.
9. verifica cuvantul: invechit.
10. verifica cuvantul: arhicunoscut.
1. trecut. (Din timpurile -.)
2. verifica cuvantul: antic.
3. verifica cuvantul: arhaic.
4. verifica cuvantul: batranesc.
5. arhaic, (livresc) vetust. (Casa avea un aer -.)
6. verifica cuvantul: batran.
7. folosit, purtat, uzat. (Haine -.)
8. verifica cuvantul: uscat.
9. verifica cuvantul: invechit.
10. verifica cuvantul: arhicunoscut.
5Vechi adjectiv m., f. veche, art. vechea, g.-d. art. vechii; plural m. si feminin: vechi, art. m. vechii
6Vechi veche (vechi) 1) (in opozitie cu Nou) Care este facut demult; care este in intrebuintare de mult timp. Oras -. Haina veche. Cuvant -. ♢ Vorba veche vorba din batrani; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuti. Grau -. Cartofi -. ♢ Vin - vin avand calitati deose-bite, datorita pastrarii indelungate. 3) (despre alimente, medicamente etcetera) Care si-a pierdut proprietatile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multa vreme. Prieten -. Colaborator -. ♢ Lumea veche a) lume care a existat in antichitate; b) oranduire sociala perimata. 5) ( mai ales despre specialisti) Care are experienta bogata intr-un domeniu de activitate; care activeaza de multa vreme. Medic -. 6) Care vine din vechime; ramas din batrani; batranesc. Idee veche.
Metode -. /<lat. veclus
Metode -. /<lat. veclus
7Vechi (-che), adjectiv – Care dureaza de mult, antic.
Mr., megl. vecl’u.
Limba Latina vĕclus, forma populara in loc de vĕtŭlus (Diez, I, 440; Cipariu, Gram., 47; Puscariu 1868; Rew 9291), conform vegl. vieklo, limba italiana vecchio, prov. vielh, franceza vieil, sp. viejo, port. vehl. – Derivat invechi (var. cuvant invechit vechi), verb reflexiv (a deveni vechi; a se uza, a se strica); vechime, substantiv feminin (antichitate, timpuri vechi); vechitura, substantiv feminin (antichitate; lucru vechi); vechie, substantiv feminin (antichitate); stravechi, adjectiv (antic, durabil), conform limba italiana travecchiezza.
Mr., megl. vecl’u.
Limba Latina vĕclus, forma populara in loc de vĕtŭlus (Diez, I, 440; Cipariu, Gram., 47; Puscariu 1868; Rew 9291), conform vegl. vieklo, limba italiana vecchio, prov. vielh, franceza vieil, sp. viejo, port. vehl. – Derivat invechi (var. cuvant invechit vechi), verb reflexiv (a deveni vechi; a se uza, a se strica); vechime, substantiv feminin (antichitate, timpuri vechi); vechitura, substantiv feminin (antichitate; lucru vechi); vechie, substantiv feminin (antichitate); stravechi, adjectiv (antic, durabil), conform limba italiana travecchiezza.