Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vechi veche

1 * Cuvantul cu diacritice: vechi véche
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: VECHI, VECHE, vechi, adjectiv 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariție; b) antichitate; țările, locuitorii din antichitate; c) nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea Americii. Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb. ♦ (Despre limbi) Care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etcetera) Din recolta anilor trecuți. ♦ (Despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etcetera) Obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat. 2. Care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat. 3. (Rar) Bătrân. ♦ Figurativ Îmbătrânit (înainte de vreme). ♦ Care exercită de mult o profesiune. 4. (Marcând raportul dintre oameni) Cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme. 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etcetera pe care n-o mai are în prezent. 6. (Despre ființe) Care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etcetera) care a existat într-o epocă anterioară; perimat. ♢ Locutiune adjectiv și adverb (Înv.) Din vechi = din vechime, de demult. ♦ Care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție. – Limba Latinapop. veclus (= vetulus).

2 * Cuvantul cu diacritice: vechi
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: Vechi antonim: modern, nou, proaspăt, recent

3 * Cuvantul cu diacritice: vechi
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: VECHI adjectiv verifica cuvantul: bătrân, vârstnic.

4 * Cuvantul cu diacritice: vechi
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: VECHI adjectiv 1. trecut. (Din timpurile -.) 2. verifica cuvantul: antic. 3. verifica cuvantul: arhaic. 4. verifica cuvantul: bătrânesc. 5. arhaic, (livresc) vetust. (Casa avea un aer -.) 6. verifica cuvantul: bătrân. 7. folosit, purtat, uzat. (Haine -.) 8. verifica cuvantul: uscat. 9. verifica cuvantul: învechit. 10. verifica cuvantul: arhicunoscut.

5 * Cuvantul cu diacritice: vechi
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: vechi adjectiv m., f. veche, art. vechea, g.-d. art. vechii; plural m. și feminin: vechi, art. m. vechii

6 * Cuvantul cu diacritice: vechi véche vechi
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: VECHI veche (vechi) 1) (în opoziție cu nou) Care este făcut demult; care este în întrebuințare de mult timp. Oraș -. Haină veche. Cuvânt -. ♢ Vorbă veche vorbă din bătrâni; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuți. Grâu -. Cartofi -. ♢ Vin - vin având calități deose-bite, datorită păstrării îndelungate. 3) (despre alimente, medicamente etcetera) Care și-a pierdut proprietățile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multă vreme. Prieten -. Colaborator -. ♢ Lumea veche a) lume care a existat în antichitate; b) orânduire socială perimată. 5) ( mai ales despre specialiști) Care are experiență bogată într-un domeniu de activitate; care activează de multă vreme. Medic -. 6) Care vine din vechime; rămas din bătrâni; bătrânesc. Idee veche. Metode -. limba latina veclus

7 * Cuvantul cu diacritice: véchi -che
Cuvantul fara diacritice: vechi

Definitie: vechi (-che), adjectiv – Care durează de mult, antic. Mr., megl. vecl’u. Limba Latina vĕclus, formă populară în loc de vĕtŭlus (Diez, I, 440; Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1868; REW 9291), conform vegl. vieklo, limba italiana vecchio, prov. vielh, franceza vieil, sp. viejo, port. vehl. – Derivat învechi (var. cuvant invechit vechi), verb reflexiv (a deveni vechi; a se uza, a se strica); vechime, substantiv feminin (antichitate, timpuri vechi); vechitură, substantiv feminin (antichitate; lucru vechi); vechie, substantiv feminin (antichitate); străvechi, adjectiv (antic, durabil), conform limba italiana travecchiezza.