Definitie Verde - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VÉrde, (I, II) verzi, adjectiv , (Iii) substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, in general, a vegetatiei proaspete de vara. ♢ Zona verde = portiune de teren cultivata cu iarba, pomi, flori etcetera ♦ Figurativ (Despre oameni; adesea cu determinarea „la fata”) Palid.
2. (Despre plante sau parti ale lor) Plin de seva, care nu s-a uscat; viu. ♢ Expresie (Substantivat) A indruga (la) verzi si uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni.
3. (Despre legume si fructe) Care nu a ajuns la deplina maturitate; crud, necopt.
4. (Despre piei) Care nu a fost prelucrat, tabacit; brut. II. Adjectiv Figurativ (Despre oameni) Voinic, viguros; curajos, indraznet. ♦ (Adesea adverbial) Sincer, deschis, fatis. ♢ Expresie (Adverbial) A spune verde = a spune adevarul de-a dreptul, fara menajamente. Iii. Substantiv neutru: Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situata intre galben si albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etcetera ♢ Verde de Paris = cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru, foarte toxice, folosite ca insecticid; solutie preparata cu aceste cristale. ♢ Locutiune adjectiv De verde = A) (despre carti de joc) de culoarea numita „pica”; B) (in limbajul ghicitorilor in carti; despre oameni) cu ochii verzi si cu parul negru. ♢ Expresie A i se face (cuiva) verde inaintea ochilor = a i se face (cuiva) rau, a-i veni ameteala. – Limba Latina Vir(i)dis.

Varianta definitie 2: Verde antonim: copt, uscat

Varianta definitie 3: VÉrde s., adjectiv
1. substantiv verifica cuvantul: verdeata.
2. adjectiv verifica cuvantul: crud.
3. adjectiv verifica cuvantul: netabacit.
4. adjectiv invinetit, livid, vanat. (- la fata de manie.)
5. adjectiv verifica cuvantul: umed.
6. substantiv (CHIMIE) verde de Paris = acetoarsenit de cupru.

Varianta definitie 4: VÉrde adverb verifica cuvantul: deschis, direct, fatis, franc, sincer.

Varianta definitie 5: VÉrde adjectiv verifica cuvantul: proaspat, puternic, robust, solid, tare, viguros, viu, vanjos, voinic, zdravan.

Varianta definitie 6: Verde adjectiv m. si feminin: verde; plural m. si feminin: verzi

Varianta definitie 7: Verde substantiv neutru

Varianta definitie 8: VÉrde1 (-zi) adjectiv 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ♢ A visa (a vedea sau A spune) cai -zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis

Varianta definitie 9: VÉrde2 adv. : A spune - in ochi (sau In fata) a spune adevarul curat; in mod direct; fara ascunzisuri; sincer. /<lat. vir[i]dis

Varianta definitie 10: VÉrde3 n.
Culoare a spectrului luminii, situata intre albastru si galben. ♢ De - a) carte marcata cu un semn in forma de frunza de culoare neagra; b) cu ochii verzi si cu parul negru. /<lat. vir[i]dis

Varianta definitie 11: Verde (-e), adjectiv –
1. Care are culoarea vegetatiei proaspete de vara. –
2. Proaspat, tinar, viguros. –
3. Crud. –
4. Puternic, viteaz. –
5. (Adv.) Clar, deschis, fatis. – Mr. vearde, megl. verdi, istr. verde.
Limba Latina vĭrdis, in loc de vĭrĭdis (Puscariu 1874; REW 9368a), conform limba italiana, sp., port. verde, prov., franceza, cat. vert, limba albaneza verdë (Philippide, II, 658).
Conform: varza. – Derivat verdeata, substantiv feminin (culoare verde; zarzavat); verdet (var.
Olt. verdete), substantiv masculin (pestisor de riu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (var. vardare, Banat vardaica, verdaica), substantiv feminin (specie de ciocanitoare, Gecinus viridis); verdoi (var. verdoniu), substantiv masculin (virdare, Fringilla chloris); verdisor, substantiv neutru (Mold., tuica, de menta); verdunc, adjectiv (verzui; varietate de struguri); verdon, substantiv neutru (Oltenia, varietate de fasole verde); verzis, substantiv neutru (ramuri cu frunze), cuvint creat de Alecsandri; verzisor, substantiv masculin (corp de cavalerie creat in Muntenia la jumatatea secolul XVII; varietate de mere); verzui (var. verzuriu), adjectiv (care bate in verde); inverzi, verb (a redeveni, a se face verde; reflexiv, a se ingalbeni la fata); inverzitor, adjectiv (care inverzeste). – Din rom. provine limba sarba: verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405).