1
Vervă substantiv feminin Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate.
Expresie A fi în (sau in) vervă = A) a fi însuflețit, volubil, avântat; B) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din franceză Verve.
Expresie A fi în (sau in) vervă = A) a fi însuflețit, volubil, avântat; B) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din franceză Verve.
DEX – dicționarul explicativ
2
Vervă substantiv feminin Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire.
A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< franceză verve].
A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< franceză verve].
DN – dicționar de neologisme
3
Vervă substantiv feminin însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal.
a fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. (< franceză verve)
a fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. (< franceză verve)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Vervă feminin Imaginație și fantezie în vorbire; bogăție de expresii. Orator cu vervă. [Genitiv-dativ Vervei] /<franceză verve
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Vervă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat vervei
DOOM – dicționarul ortografic