1
Verigă, verigi, substantiv feminin
1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț.
Figurat Element de legătură; prin extensiune parte componentă.
2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare).
3. (Popular) Verighetă.
4. (Regional) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei.
5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov.
6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din slavă Veriga.
1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț.
Figurat Element de legătură; prin extensiune parte componentă.
2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare).
3. (Popular) Verighetă.
4. (Regional) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei.
5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov.
6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din slavă Veriga.
DEX – dicționarul explicativ
2
Verigă verigi feminin 1) Fiecare dintre inelele unui lanț. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuințări tehnice. 3) figurat Parte componentă a unui ansamblu, care servește drept element de legătură. 4) popular Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți; verighetă. [Genitiv-dativ Verigii] /<slavă veriga
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Verigă (-gi), substantiv feminin –
1. Inel. –
2. Cerc. – Aromână vărigă, meglenoromână virigă. Slavă veriga (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), conform bulgară, sârbă, slovenă, rusă veriga. – Derivat verigar, s.m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, substantiv masculin (învechit, codoș, intrigant); verigașe, substantiv feminin (învechit, codoașă); verigășie, substantiv feminin (codoșlîc); verigășos, adjectiv (de codoș); verigat, adjectiv (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, substantiv masculin (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, substantiv feminin (inel de nuntă).
1. Inel. –
2. Cerc. – Aromână vărigă, meglenoromână virigă. Slavă veriga (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), conform bulgară, sârbă, slovenă, rusă veriga. – Derivat verigar, s.m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, substantiv masculin (învechit, codoș, intrigant); verigașe, substantiv feminin (învechit, codoașă); verigășie, substantiv feminin (codoșlîc); verigășos, adjectiv (de codoș); verigat, adjectiv (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, substantiv masculin (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, substantiv feminin (inel de nuntă).
DER – dicționarul etimologic
4
Verigă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat verigii; plural verigi
DOOM – dicționarul ortografic