Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Viciu

1 * Cuvantul cu diacritice: víciu
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: VICIU, vicii, substantiv neutru 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etcetera). ♢ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Figurativ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etcetera juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Varianta: (învechit) vițiu substantiv neutru] – Din franceza vice, limba latina vitium.

2 * Cuvantul cu diacritice: viciu
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: Viciu antonim: virtute

3 * Cuvantul cu diacritice: víciu
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: VICIU substantiv 1. verifica cuvantul: defect. 2. verifica cuvantul: patimă. 3. nărav, pasiune, patimă, (familiar) boală. (A dat în -l jocului de cărți.) 4. verifica cuvantul: corupție.

4 * Cuvantul cu diacritice: víciu
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: viciu substantiv neutru [-ciu pronume-ciu], art. viciul; plural vicii, art. viciile (silabe -ci-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: víciu -i
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: VICIU -i n. 1) Imperfecțiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său ideal sau destinației sale. ♢ - de formă neglijare a unor cerințe și formalități obliga-torii la întocmirea unui act juridic. 2) Obiș-nuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; patimă. -ul fumatului. [Silabe vi-ciu] franceza vice, limba latina vitium, limba italiana vizio

6 * Cuvantul cu diacritice: víciu
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: VICIU substantiv neutru 1. Cusur, defect; lipsă. ♢ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pronume -ciu. / < franceza vice, limba italiana vizio, limba latina vitium].

7 * Cuvantul cu diacritice: víciu
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: VICIU substantiv neutru 1. defect, imperfecțiune; lipsă. o - de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) - de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< franceza vice, limba latina vitium)

8 * Cuvantul cu diacritice: víciu -ii
Cuvantul fara diacritice: viciu

Definitie: viciu (-ii), substantiv neutru – Defect, cusur. – Varianta vițiu. Franceza vice, limba latina vitium. – Derivat (din franceza) vicia, verb; vicios, adjectiv