Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vin

1 * Cuvantul cu diacritice: vin
Cuvantul fara diacritice: vin

Definitie: VIN, vinuri, substantiv neutru Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din limba latina vinum.

2 * Cuvantul cu diacritice: vin
Cuvantul fara diacritice: vin

Definitie: VIN substantiv (argotic) mol, molan, molete, motorină.

3 * Cuvantul cu diacritice: vin
Cuvantul fara diacritice: vin

Definitie: vin substantiv neutru, (sorturi) plural vinuri

4 * Cuvantul cu diacritice: vin -uri
Cuvantul fara diacritice: vin

Definitie: VIN -uri n. 1) Băutură alcoolică, obținută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). - vechi. - sec. 2) la plural Varietăți de astfel de băutură. limba latina vinum

5 * Cuvantul cu diacritice: vin -nuri
Cuvantul fara diacritice: vin

Definitie: vin (-nuri), substantiv neutru – Băutură alcoolică obținută din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir. Limba Latina vῑnum (Pușcariu 1886; REW 9356); conform limba italiana, sp. vino, prov., cat. vi, franceza vin, port. vinho. – Derivat vinărici, substantiv masculin (podgorean, viticultor; substantiv neutru, impozit pe vin); vinăricer, substantiv masculin (cel care strîngea impozitul pe vin); vinărit, substantiv neutru (impozit pe vin); vinărie, substantiv feminin (bodegă); vinariță, substantiv feminin (plantă, Asperula odorata); vinaț, substantiv neutru (vin), probabil din limba latina vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinițel), substantiv neutru (septembrie), probabil der. interior (după Tiktin și Candrea, din limba slava (veche) vinicije „vie”); vinimeriu, substantiv masculin (septembrie), cuvînt rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, îl deriva din limba latina vindĕmĭārius; vinos, adjectiv (ca vinul); vinars, substantiv neutru (Trans., țuică), comp. ca limba germana Branntwein; vinărsar, substantiv masculin (producător de țuică); vinărsărie, substantiv feminin (distilerie sau prăvălie de țuică). – Din rom. provine bulgara vinerič (Capidan, Raporturile, 224).