Definitie Vin - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Vin, vinuri, substantiv neutru Bautura alcoolica (de 7-16%) obtinuta prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din limba latina Vinum.

Varianta definitie 2: Vin substantiv (argotic) mol, molan, molete, motorina.

Varianta definitie 3: Vin substantiv neutru, (sorturi) plural vinuri

Varianta definitie 4: Vin -uri n. 1) Bautura alcoolica, obtinuta prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). - vechi. - sec. 2) la plural Varietati de astfel de bautura. /<lat. vinum

Varianta definitie 5: Vin (-nuri), substantiv neutru – Bautura alcoolica obtinuta din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir.
Limba Latina vῑnum (Puscariu 1886; REW 9356); conform limba italiana, sp. vino, prov., cat. vi, franceza vin, port. vinho. – Derivat vinarici, substantiv masculin (podgorean, viticultor; substantiv neutru, impozit pe vin); vinaricer, substantiv masculin (cel care stringea impozitul pe vin); vinarit, substantiv neutru (impozit pe vin); vinarie, substantiv feminin (bodega); vinarita, substantiv feminin (planta, Asperula odorata); vinat, substantiv neutru (vin), probabil din limba latina vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinitel), substantiv neutru (septembrie), probabil der. interior (dupa Tiktin si Candrea, din limba slava (veche) vinicije „vie”); vinimeriu, substantiv masculin (septembrie), cuvint rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, il deriva din limba latina vindĕmĭārius; vinos, adjectiv (ca vinul); vinars, substantiv neutru (Trans., tuica), comp. ca limba germana Branntwein; vinarsar, substantiv masculin (producator de tuica); vinarsarie, substantiv feminin (distilerie sau pravalie de tuica). – Din rom. provine bulgara vinerič (Capidan, Raporturile, 224).