Definitie Vindeca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Vindeca, vindec, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala, a (se) face sanatos; a (se) insanatosi, a (se) tamadui, a (se) lecui. ♦ Reflexiv Prin specializare: (Despre rani, taieturi etcetera) A se inchide, a se cicatriza.
2. Tranzitiv Figurativ A face sa dispara, sa inceteze o suferinta morala, o suparare, un dor etcetera – Limba Latina Vindicare.

Varianta definitie 2: Vindeca verb
1. verifica cuvantul: insanatosi.
2. verifica cuvantul: cicatriza.

Varianta definitie 3: Vindeca verb verifica cuvantul: satura.

Varianta definitie 4: Vindeca verb, indicativ prezent 1 singular vindec, 3 singular si plural vindeca

Varianta definitie 5: A vindeca vindec tranz.
A face sa se vindece. /<lat. vindicare

Varianta definitie 6: A se vindeca ma vindec intranz. 1) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se insanatosi; a se indrepta; a se lecui. 2) (despre rani, leziuni) A disparea in urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare

Varianta definitie 7: Vindeca (-c, at), verb –
1. (Înv.) A reface, a repara. –
2. A tamadui, a insanatosi. – Mr. vindic(are).
Limba Latina vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; Șeineanu, Semasiol., 185; Puscariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), conform limba italiana vendicare, prov., cat. venjar, franceza venger, sp. vengar, port. vingar.
Semantismul diferit al rom. se explica, mai bine prin sensul limba latina de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune in stadiul initial”, conform sp. reponerse.
Uz mai general decit cel indicat de ALR, I,
137. Derivat vindecator, adjectiv (care vindeca, curativ); vindecatoare (var. vindecuta), substantiv feminin (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, substantiv feminin (planta medicinala, Betonica officinalis). – Derivat neol. (din franceza) vindicativ, adjectiv ; vindicta, substantiv feminin