Vindeca
Definitie, sens si explicatie
1Vindeca, vindec, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala, a (se) face sanatos; a (se) insanatosi, a (se) tamadui, a (se) lecui. ♦ Reflexiv Prin specializare: (Despre rani, taieturi etcetera) A se inchide, a se cicatriza.
2. Tranzitiv Figurativ A face sa dispara, sa inceteze o suferinta morala, o suparare, un dor etcetera – Limba Latina Vindicare.
1. Reflexiv si tranz.
A scapa sau a face pe cineva sa scape de o boala, a (se) face sanatos; a (se) insanatosi, a (se) tamadui, a (se) lecui. ♦ Reflexiv Prin specializare: (Despre rani, taieturi etcetera) A se inchide, a se cicatriza.
2. Tranzitiv Figurativ A face sa dispara, sa inceteze o suferinta morala, o suparare, un dor etcetera – Limba Latina Vindicare.
2Vindeca verb
1. verifica cuvantul: insanatosi.
2. verifica cuvantul: cicatriza.
1. verifica cuvantul: insanatosi.
2. verifica cuvantul: cicatriza.
3Vindeca verb verifica cuvantul: satura.
4Vindeca verb, indicativ prezent 1 singular vindec, 3 singular si plural vindeca
5A vindeca vindec tranz.
A face sa se vindece. /<lat. vindicare
A face sa se vindece. /<lat. vindicare
6A se vindeca ma vindec intranz. 1) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se insanatosi; a se indrepta; a se lecui. 2) (despre rani, leziuni) A disparea in urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare
7Vindeca (-c, at), verb –
1. (Înv.) A reface, a repara. –
2. A tamadui, a insanatosi. – Mr. vindic(are).
Limba Latina vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; seineanu, Semasiol., 185; Puscariu 1893; Densusianu, Gs, Ii, 21; Rew 9347; Rosetti, I, 174), conform limba italiana vendicare, prov., cat. venjar, franceza venger, sp. vengar, port. vingar.
Semantismul diferit al rom. se explica, mai bine prin sensul limba latina de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune in stadiul initial”, conform sp. reponerse.
Uz mai general decit cel indicat de Alr, I,
137. Derivat vindecator, adjectiv (care vindeca, curativ); vindecatoare (var. vindecuta), substantiv feminin (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, substantiv feminin (planta medicinala, Betonica officinalis). – Derivat neol. (din franceza) vindicativ, adjectiv ; vindicta, substantiv feminin
1. (Înv.) A reface, a repara. –
2. A tamadui, a insanatosi. – Mr. vindic(are).
Limba Latina vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; seineanu, Semasiol., 185; Puscariu 1893; Densusianu, Gs, Ii, 21; Rew 9347; Rosetti, I, 174), conform limba italiana vendicare, prov., cat. venjar, franceza venger, sp. vengar, port. vingar.
Semantismul diferit al rom. se explica, mai bine prin sensul limba latina de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune in stadiul initial”, conform sp. reponerse.
Uz mai general decit cel indicat de Alr, I,
137. Derivat vindecator, adjectiv (care vindeca, curativ); vindecatoare (var. vindecuta), substantiv feminin (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, substantiv feminin (planta medicinala, Betonica officinalis). – Derivat neol. (din franceza) vindicativ, adjectiv ; vindicta, substantiv feminin