Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vindeca

1 * Cuvantul cu diacritice: vindecá
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: VINDECA, vindec, verb I. 1. Reflexiv și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Reflexiv Prin specializare: (Despre răni, tăieturi etcetera) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranzitiv Figurativ A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etcetera – Limba Latina vindicare.

2 * Cuvantul cu diacritice: vindecá
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: VINDECA verb 1. verifica cuvantul: însănătoși. 2. verifica cuvantul: cicatriza.

3 * Cuvantul cu diacritice: vindecá
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: VINDECA verb verifica cuvantul: sătura.

4 * Cuvantul cu diacritice: vindecá
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: vindeca verb, indicativ prezent 1 singular vindec, 3 singular și plural vindecă

5 * Cuvantul cu diacritice: a vindecá víndec
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: A VINDECA vindec tranz. A face să se vindece. limba latina vindicare

6 * Cuvantul cu diacritice: a se vindecá mă víndec
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: A SE VINDECA mă vindec intranz. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se lecui. 2) (despre răni, leziuni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui. limba latina vindicare

7 * Cuvantul cu diacritice: vindecá -c át
Cuvantul fara diacritice: vindeca

Definitie: vindeca (-c, at), verb – 1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoși. – Mr. vindic(are). Limba Latina vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; Șeineanu, Semasiol., 185; Pușcariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), conform limba italiana vendicare, prov., cat. venjar, franceza venger, sp. vengar, port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explică, mai bine prin sensul limba latina de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune în stadiul inițial”, conform sp. reponerse. Uz mai general decît cel indicat de ALR, I, 137. Derivat vindecător, adjectiv (care vindecă, curativ); vindecătoare (var. vindecuță), substantiv feminin (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, substantiv feminin (plantă medicinală, Betonica officinalis). – Derivat neol. (din franceza) vindicativ, adjectiv ; vindictă, substantiv feminin