1
Vîrcolac (-ci), substantiv masculin –
1. Duh rău, căruia i se atribuie mai ales ocultația Lunii și a Soarelui în timpul eclipselor. –
2. Peștișor artificial pentru undiță. – Aromână vărculac, vărcolac, meglenoromână vărculac.
Slavă vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, Reb, II, 181), conform bulgară vrăkolak, sârbă vokodlak, albaneză vurvolak, neogreacă βουρϰόλαϰας (Meyer, Neugr.
St., II, 20), franceză brucolaque (Gaster, Zrph., IV, 385; Rew 9461).
Pentru semnificația sa mitologică, conform franceză loup-garou. germană Werwolf. Din slavă vlŭkŭ provin și toponimele Vîlcea, regiune care în secolul XII era teritoriul unui Farcaș (‹ maghiară farkas „lup”) și Vîlcov, traducerea greacă Λυϰόστομον.
1. Duh rău, căruia i se atribuie mai ales ocultația Lunii și a Soarelui în timpul eclipselor. –
2. Peștișor artificial pentru undiță. – Aromână vărculac, vărcolac, meglenoromână vărculac.
Slavă vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, Reb, II, 181), conform bulgară vrăkolak, sârbă vokodlak, albaneză vurvolak, neogreacă βουρϰόλαϰας (Meyer, Neugr.
St., II, 20), franceză brucolaque (Gaster, Zrph., IV, 385; Rew 9461).
Pentru semnificația sa mitologică, conform franceză loup-garou. germană Werwolf. Din slavă vlŭkŭ provin și toponimele Vîlcea, regiune care în secolul XII era teritoriul unui Farcaș (‹ maghiară farkas „lup”) și Vîlcov, traducerea greacă Λυϰόστομον.
DER – dicționarul etimologic