Varianta definitie 1: ViU, ViE, vii, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv
1. (Adesea substantivat), Care se afla in viata, care traieste; inzestrat cu viata. ♢ Locutiune adjectiv , adverb De viu = fiind inca in viata. ♢ Locutiune adverb Pe viu = in mod direct, nemijlocit. ♢ Expresie Prin (sau cu) viu grai = oral.
A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fara mila fata de cineva, a cere cuiva mai mult decat poate da; a jecmani, a jefui (pe cineva).
Viu sau mort = in orice stare s-ar afla, in viata sau mort; cu orice pret. ♢ (Substantivat, in expresie) A fi mort intre vii = a fi ca si mort.
Nici cu viii, nici cu mortii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se inzdraveneste.
Mortii cu mortii si viii cu viii, se spune ca imbarbatare celor care se consoleaza greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simtire. ♢ Rana (sau carne) vie = rana (sau carne) a unui organism in viata care sangereaza, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persista, care dainuieste inca.
Traditie vie. ♢ Limba vie = limba care se vorbeste in mod curent in prezent, limba in circulatie. ♦ (În conceptia crestina) Etern, nemuritor, vesnic.
2. Plin de viata, de neastampar; cu miscari iuti, vioaie. ♦ Animat, insufletit.
Discutie vie. ♦ (Despre ochi) Care denota vioiciune, inteligenta; ager, vioi.
3. (Despre plante) Viguros, plin de seva, sanatos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flacari mari.
4. (Despre sunete) Rasunator, puternic. ♦ (Despre lumina; prin extensiune despre surse de lumina) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; stralucitor.
5. (Despre abstracte) Intens, puternic.
Durere vie. II. Substantiv neutru: (Rar) Viata. – Limba Latina Vivus.
Varianta definitie 5: Viu adjectiv m., substantiv masculin, plural vii, art. viii; f. singular vie, plural vii
Varianta definitie 6: Viu substantiv neutru
Varianta definitie 7: Viu -e (-i) 1) Care traieste; care este in viata. ♢ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De - fiind inca in viata. - sau mort in orice stare ar fi. Nici -, nici mort (sau Mai mult mort decat -) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etcetera). A jupui de - (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie.
Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus
Varianta definitie 8: Viu (-ie), adjectiv –
1. Care traieste, care are viata. –
2. Alert, insufletit. –
3. Prompt, rapid. –
4. (S.m.) Vietate, fiinta. –
5. (S.m.) Inima, centru, mijloc. – Mr., megl. viu, istr. viu.
Limba Latina vῑvus (Puscariu 1915; REW 9420), conform limba italiana, sp., port. vivo, logud. biu, prov., cat. viu, franceza vif.
Uz general (ALR, II, 182). – Derivat viata (var. viiata, mr., megl. vata „animal”), substantiv feminin (existenta), cu sufix -eata, ca rosu › ros(e)ata, negru › negreata etcetera (Iordan, Dift., 57; de la un limba latina *vivitia dupa Puscariu 1910 si Candrea; din limba latina vivācem, dupa Cipariu, Gram., 22); vietui, verb (a trai); vietuitor, adjectiv (care traieste); vietuitoare, substantiv feminin (fiinta); convietui, verb, dupa franceza cohabiter; convietuitor, adjectiv (care traieste in acelasi loc cu cineva), nefolosit inainte de 1945; vietate, substantiv feminin (fiinta, vietuitoare); vioi, adjectiv (viu, vivace; destept, dezghetat), cu sufix -os; vios (var. voios), adjectiv (vesel, bine dispus, cuvant invechit, placut, agreabil; cuvant invechit, sanatos, robust), cu sufix -os (voios se considera in general der. de la voie „vointa”, solutie care pare dificila semantic; vios este cuvant invechit); vioiciune, substantiv feminin (vivacitate); inviosa (var. inviosa, inviosi), verb (a insufleti, a intineri, a inveseli); voiosie, substantiv feminin (veselie, voie buna, satisfactie); vior, adjectiv (proaspat, pur), aproape numai in expresia apa vioara „apa de izvor, limpede”, cu sufix -or (dupa Puscariu 1903; Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 325; Draganu, Dacor., II, 617-23; Spitzer, Dacor., III, 654, direct dintr-un limba latina *vivŭla, conform limba italiana acqua vivola; dupa Philippide, Arhiva, XXV, 145, din limba greaca (veche) ὔαλος; legatura cu limba latina vibrāre, sugerata de Puscariu, Dacor., IV, 704, este improbabila); inviora, verb, verifica cuvantul: aici. – Conform: via.
Derivat neol. din franceza vivace, adjectiv ; vivandiera, substantiv feminin ; vivant, adjectiv ; vivat, interjectie, din limba latina vivat.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 3 litere. Cuvantul incepe cu litera "v" si se termina cu litera "u"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
