Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Viu vie

1 * Cuvantul cu diacritice: víu víe
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: VIU, VIE, vii, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv 1. (Adesea substantivat), Care se află în viață, care trăiește; înzestrat cu viață. ♢ Locutiune adjectiv , adverb De viu = fiind încă în viață. ♢ Locutiune adverb Pe viu = în mod direct, nemijlocit. ♢ Expresie Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau mort; cu orice preț. ♢ (Substantivat, în expresie) A fi mort între vii = a fi ca și mort. Nici cu viii, nici cu morții, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește. Morții cu morții și viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simțire. ♢ Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viață care sângerează, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persistă, care dăinuiește încă. Tradiție vie. ♢ Limbă vie = limbă care se vorbește în mod curent în prezent, limbă în circulație. ♦ (În concepția creștină) Etern, nemuritor, veșnic. 2. Plin de viață, de neastâmpăr; cu mișcări iuți, vioaie. ♦ Animat, însuflețit. Discuție vie. ♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligență; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari. 4. (Despre sunete) Răsunător, puternic. ♦ (Despre lumină; prin extensiune despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. Substantiv neutru: (Rar) Viață. – Limba Latina vivus.

2 * Cuvantul cu diacritice: viu
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: Viu antonim: decedat, defunct, mort, neînsuflețit, pal, palid, răposat, spălăcit, șters, veșted, neviu

3 * Cuvantul cu diacritice: viu
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: VIU adjectiv 1. (învechit și popular) trăitor, viețuitor. (Ființe -.) 2. însuflețit. (Oameni - și oameni morți.) 3. verifica cuvantul: deschis. 4. (popular) verde. (Plante - și plante uscate.) 5. verifica cuvantul: intens. 6. intens, strălucitor, (figurativ) aprins. (Culori -.) 7. puternic, tare, (franțuzism) criant, (figurativ) aprins. (O nuanță - a unei culori.) 8. verifica cuvantul: chinuitor. 9. verifica cuvantul: acut. 10. adânc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emoție -.) 11. intens, puternic, (figurativ) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorință -.) 12. verifica cuvantul: vivace. 13. febril, intens, încordat, însuflețit. (Ritm - de muncă.) 14. animat, însuflețit. (O discuție -.) 15. verifica cuvantul: susținut. 16. verifica cuvantul: veșnic. 17. actual, proaspăt. (O amintire mereu -.) 18. verifica cuvantul: expresiv.

4 * Cuvantul cu diacritice: viu
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: VIU substantiv verifica cuvantul: miez, mijloc, putere, toi.

5 * Cuvantul cu diacritice: viu
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: viu adjectiv m., substantiv masculin, plural vii, art. viii; f. singular vie, plural vii

6 * Cuvantul cu diacritice: viu
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: viu substantiv neutru

7 * Cuvantul cu diacritice: viu -e -i
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: VIU -e (-i) 1) Care trăiește; care este în viață. ♢ Carne vie rană deschisă, care sângerează. De - fiind încă în viață. - sau mort în orice stare ar fi. Nici -, nici mort (sau mai mult mort decât -) extrem de slăbit (din cauza oboselii, fricii, bolii etcetera). A jupui de - (pe cineva) a fi necruțător față de cineva. 2) Care continuă să existe; care persistă, dăinuiește. Tradiție vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viață; însuflețit. 4) (despre foc) Care arde cu flacără puternică. 5) (despre lumină) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; strălucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic și deslușit. 8) (despre ochi) Care exprimă inteligență; ager. 9) (despre plante) Care este verde și sănătos. [Monosilabic]. limba latina vivus

8 * Cuvantul cu diacritice: víu -íe
Cuvantul fara diacritice: viu

Definitie: viu (-ie), adjectiv – 1. Care trăiește, care are viață. – 2. Alert, însuflețit. – 3. Prompt, rapid. – 4. (S.m.) Vietate, ființă. – 5. (S.m.) Inimă, centru, mijloc. – Mr., megl. viu, istr. viu. Limba Latina vῑvus (Pușcariu 1915; REW 9420), conform limba italiana, sp., port. vivo, logud. biu, prov., cat. viu, franceza vif. Uz general (ALR, II, 182). – Derivat viață (var. viiață, mr., megl. vață „animal”), substantiv feminin (existență), cu sufix -eață, ca roșu › roș(e)ață, negru › negreață etcetera (Iordan, Dift., 57; de la un limba latina vivitia după Pușcariu 1910 și Candrea; din limba latina vivācem, după Cipariu, Gram., 22); viețui, verb (a trăi); viețuitor, adjectiv (care trăiește); viețuitoare, substantiv feminin (ființă); conviețui, verb, după franceza cohabiter; conviețuitor, adjectiv (care trăiește în același loc cu cineva), nefolosit înainte de 1945; vietate, substantiv feminin (ființă, viețuitoare); vioi, adjectiv (viu, vivace; deștept, dezghețat), cu sufix -os; vios (var. voios), adjectiv (vesel, bine dispus, cuvant invechit, plăcut, agreabil; cuvant invechit, sănătos, robust), cu sufix -os (voios se consideră în general der. de la voie „voință”, soluție care pare dificilă semantic; vios este cuvant invechit); vioiciune, substantiv feminin (vivacitate); învioșa (var. învioșa, învioși), verb (a însufleți, a întineri, a înveseli); voioșie, substantiv feminin (veselie, voie bună, satisfacție); vior, adjectiv (proaspăt, pur), aproape numai în expresia apă vioară „apă de izvor, limpede”, cu sufix -or (după Pușcariu 1903; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617-23; Spitzer, Dacor., III, 654, direct dintr-un limba latina vivŭla, conform limba italiana acqua vivola; după Philippide, Arhiva, XXV, 145, din limba greaca (veche) ὔαλος; legătura cu limba latina vibrāre, sugerată de Pușcariu, Dacor., IV, 704, este improbabilă); înviora, verb, verifica cuvantul: aici. – Conform: via. Derivat neol. din franceza vivace, adjectiv ; vivandieră, substantiv feminin ; vivant, adjectiv ; vivat, interjectie, din limba latina vivat.