Voi
Definitie, sens si explicatie
1Voi1 pronume pers. 2 plural
1. (Înlocuieste numele persoanelor carora li se adreseaza vorbitorul; la nominativ, are functie de subiect, adesea marcand insistenta asupra subiectului) Voi sa mergeti, nu ei.
2. (La dativ, in formele voua, va, v-, vi, are valoare posesiva) Voua va place sa calatoriti. ♢ (Cu valoare de pronume de politete, tinand locul pers. 2 singular) Domnule, vi se va comunica in scris. ♢ Locutiune adverb (La acuzativ) La voi = la casa voastra; in tara voastra de bastina. ♢ (În dativ sau in acuzativ, in forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mancarea vi se va servi la
12.
3. (Cu valoare de dativ etic) Acusi vi-l trimit.
4. (La acuzativ, in formele va, v-) Unde v-ati intalnit? ♢ (Cu valoare de pronume de politete, tinand locul pers. 2 singular) Domnule presedinte, va rog, cerusem si eu cuvantul. ♢ (Precedat de prepozitii, in forma voi) Eu va am numai pe voi.
5. (La vocativ, de obicei insotind alt vocativ) Voi, mesteri zidari. [Forme gramaticale; dat. voua, va, v-, vi; acuzativ (pe) voi, va] – Limba Latina Vos.
1. (Înlocuieste numele persoanelor carora li se adreseaza vorbitorul; la nominativ, are functie de subiect, adesea marcand insistenta asupra subiectului) Voi sa mergeti, nu ei.
2. (La dativ, in formele voua, va, v-, vi, are valoare posesiva) Voua va place sa calatoriti. ♢ (Cu valoare de pronume de politete, tinand locul pers. 2 singular) Domnule, vi se va comunica in scris. ♢ Locutiune adverb (La acuzativ) La voi = la casa voastra; in tara voastra de bastina. ♢ (În dativ sau in acuzativ, in forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mancarea vi se va servi la
12.
3. (Cu valoare de dativ etic) Acusi vi-l trimit.
4. (La acuzativ, in formele va, v-) Unde v-ati intalnit? ♢ (Cu valoare de pronume de politete, tinand locul pers. 2 singular) Domnule presedinte, va rog, cerusem si eu cuvantul. ♢ (Precedat de prepozitii, in forma voi) Eu va am numai pe voi.
5. (La vocativ, de obicei insotind alt vocativ) Voi, mesteri zidari. [Forme gramaticale; dat. voua, va, v-, vi; acuzativ (pe) voi, va] – Limba Latina Vos.
2Voi2, voiesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranzitiv (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui intr-o actiune.
2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. indicativ si: voi] – Probabil din Voie (derivat regresiv). – Conform: limba slava (veche) v o l i t i.
Tranzitiv
1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranzitiv (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui intr-o actiune.
2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. indicativ si: voi] – Probabil din Voie (derivat regresiv). – Conform: limba slava (veche) v o l i t i.
3Voi3, voiuri, substantiv neutru (Regional)
1. Rand de impletitura de papura sau de nuiele, intr-o leasa sau in peretii unui patul de pastrat porumb.
2. Fasie de pamant (arabil). – Etimologie necunoscuta
1. Rand de impletitura de papura sau de nuiele, intr-o leasa sau in peretii unui patul de pastrat porumb.
2. Fasie de pamant (arabil). – Etimologie necunoscuta
4Voi pronume dumneavoastra. (Veniti si - cu noi?)
5Voi verb
1. verifica cuvantul: dori.
2. verifica cuvantul: cere.
3. verifica cuvantul: pofti.
4. verifica cuvantul: vrea.
5. verifica cuvantul: consimti.
6. verifica cuvantul: intentiona.
1. verifica cuvantul: dori.
2. verifica cuvantul: cere.
3. verifica cuvantul: pofti.
4. verifica cuvantul: vrea.
5. verifica cuvantul: consimti.
6. verifica cuvantul: intentiona.
6Voi pr., d. acc. voua, neacc. va (voua va da), -va (dandu-va), -va- (da-va-voi), v- (v-a dat), -v- (dandu-v-o-), vi (vi se da), -vi- (dandu-vi-l), vi- (vi-l da); ac. acc. voi, neacc. va (va duce pe voi), -va (ducandu-va), -va- (spala-va-voi), v- (v-a dus pe voi), -v- (duce-v-as)
7Voi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural voiesc, 2 singular voiesti, 3 singular voieste, 1 plural voim, imperfect 1 singular si plural voiam, 3 singular voia; conjunctie: prezent 3 singular si plural voiasca; ger. voind; part. voit
8Voi pron. pers.2 plural (Voua, va, vi, (pe) Voi, va) 1) (indica grupul de persoane catre care se adreseaza vorbitorul) - plecati la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe langa verb cu valoare posesiva) Luati-va cartile. 3) (se foloseste ca pronume de politete cu valoare de singular) Va rog sa hotarati singuri. /<lat. vos
9A Voi -iesc tranz. 1) A avea dorinta; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimti. /<lat. volere
10Voi pronume – Înlocuieste numele persoanelor carora li se adreseaza vorbitorul.
Limba Latina vōs (Rew 9455), conform vegl., limba italiana voi, prov., cat., sp., port. vos, franceza vous.
Dat. voua (invechit voaua), din limba latina vobis.
Limba Latina vōs (Rew 9455), conform vegl., limba italiana voi, prov., cat., sp., port. vos, franceza vous.
Dat. voua (invechit voaua), din limba latina vobis.