Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vorbitor -oare

1 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór -oáre
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: VORBITOR, -OARE, vorbitori, -oare, adjectiv , substantiv I. Adjectiv 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. Substantiv masculin și feminin: 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. Substantiv neutru: Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etcetera și cineva venit din afară. – Vorbi + sufix -tor (III după franceza parloir).

2 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: VORBITOR adjectiv verifica cuvantul: comunicativ, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, serios, sociabil, solid, tare, temeinic, volubil.

3 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: VORBITOR adjectiv , substantiv 1. adjectiv (rar) cuvântăreț, cuvântător. (Ființă -oare.) 2. substantiv (livresc) locutor. (Un - care comunică un mesaj.) 3. substantiv verifica cuvantul: conferențiar. 4. adjectiv verifica cuvantul: sonor. 5. substantiv verifica cuvantul: parloar.

4 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: vorbitor adjectiv m., (persoană) substantiv masculin, plural vorbitori; f. singular și plural vorbitoare

5 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: vorbitor (cameră) substantiv neutru, plural vorbitoare

6 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: VORBITOR¹ -oare (-ori, -oare) 1) și substantival Care vorbește; cu proprietatea de a comunica prin limbaj; cuvântător. Ființă -oare. 2) rar Care constituie o dovadă serioasă; care vorbește de la sine; semnificativ; elocvent; grăitor. Argument -. /a vorbi + sufix -tor

7 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór -oáre -óri -oáre
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: VORBITOR² -oare (-ori, -oare) masculin și feminin 1) Persoană care are darul de a vorbi frumos și liber în public; orator. 2) Persoană care povestește sau întreține o conversație. /a vorbi + sufix -tor

8 * Cuvantul cu diacritice: vorbitór -oáre
Cuvantul fara diacritice: vorbitor

Definitie: VORBITOR³ -oare n. Sală specială pentru întrevederi și convorbiri; parloar. /a vorbi + sufix -tor