Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vârf

1 * Cuvantul cu diacritice: vârf
Cuvantul fara diacritice: varf

Definitie: VÂRF, vârfuri, substantiv neutru 1. Partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etcetera) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ♢ Expresie Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau așteptare, este din cale-afară. (Plin) cu vârf sau încărcat cu vârf = plin de tot, până sus. ♦ Figurativ (La plural) Persoanele care se află în fruntea unei organizații politice, sociale sau administrative, a unui grup social etcetera ♦ (Rar) Partea de deasupra, suprafața unei ape. Vârful Oltului. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. Vârful coloanei. ♦ Prin specializare: Extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor. ♢ Locutiune adverb Din vârful buzelor = de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic. (În legătură cu verbe de mișcare) În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni. ♢ Expresie A i se sui (cuiva) părul în vârful capului = a i se ridica (cuiva) părul de pe cap (de frică, de spaimă) A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etcetera A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; prin extensiune a vorbi afectat. 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etcetera 4. Figurativ Moment de intensitate maximă a unei activități. ♢ Ore de vârf = a) (în legătură cu mijloace de transport, magazine sau alte unități de servire a populației) ore de afluență maximă, de mare aglomerație și de solicitare intensă; b) (în legătură cu sursele de apă, de energie electrică, de gaze) ore în care consumul este foarte intens. Vârf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore de zi sau în anumite perioade ale anului. – Din limba slava (veche) vrŭhŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: vârf
Cuvantul fara diacritice: varf

Definitie: Vârf antonim: bază

3 * Cuvantul cu diacritice: vârf
Cuvantul fara diacritice: varf

Definitie: VÂRF substantiv 1. (GEOGR.) creastă, creștet, culme, pisc, (rar) obârșie, (învechit și reg.) sâmcea, (regional) piscan, spic, tigvă, titilă, vârvare, (Transilvania) picui, (Mold., Transilvania și Maram.) țiclău, (învechit) suiș. (Alpiniștii au ajuns pe -ul muntelui.) 2. bot, cap, capăt, cioc. (- al unui obiect ascuțit.) 3. cap, capăt, extremitate. (-ul bastonului.) 4. buric. (Și-a fript -ul degetelor.) 5. (COR.) verifica cuvantul: poantă. 6. vârf vegetativ verifica cuvantul: con vegetativ.

4 * Cuvantul cu diacritice: vârf
Cuvantul fara diacritice: varf

Definitie: vârf substantiv neutru, plural vârfuri

5 * Cuvantul cu diacritice: vârf -uri
Cuvantul fara diacritice: varf

Definitie: VÂRF -uri n. 1) Partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte; creastă. -ul acoperișului. -ul copacului. ♢ Cu - încărcat până sus; foarte plin. Cu - și îndesat mai mult decât trebuie; cu prisosință. Asta pune (sau face) - (la toate) asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară. 2) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc. 3) Capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ. -ul cuțitului. -ul degetului. ♢ Din -ul buzelor a) de mân-tuială; b) cu dispreț; sfidător. 4) Punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice. 5) figurat: Moment central în desfășurarea unei activități. -ul adunării. ♢ Ore de - ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații. limba slava (veche) vruhu