Definitie Vîrf -furi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Virf (-furi), substantiv neutru –
1. Partea cea mai inalta a unui lucru. –
2. Capat, extremitate. –
3. Pisc, culme. –
4. Ac, partea ascutita a unui lucru. –
5. Moment crucial, intensitate maxima. – Varianta cuvant invechit virh, virv, si der.
Megl. vrau.
Sl. vrŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), conform bulgara vrah, ceh. vrch. – Derivat virhovnic, substantiv masculin (sef, conducator), cuvant invechit, din limba slava (veche) vrŭhovĭnikŭ; virfar, substantiv neutru (tapoi, furcoi); virfare, substantiv feminin (culme, pisc; Olt., panglica la codite), din bulgara vrahari (Candrea); virfelnic, substantiv masculin (personalitate), formatie artificiala putin folosita; virfui, verb (a face virf; a termina un stog; a scoate virf; a umple ochi, in exces); invirfui, verb (a umple, a incarca excesiv).
Conform: virse, covirsi, obirsie, sfirsi.