Vătui
Definitie, sens si explicatie
1Vătui1, vatuiesc, verb Iv.
Tranzitiv A captusi cu vata sau cu vatelina un obiect de imbracaminte; a bumbaci; prin extensiune a capitona. – Vata + sufix -ui.
Tranzitiv A captusi cu vata sau cu vatelina un obiect de imbracaminte; a bumbaci; prin extensiune a capitona. – Vata + sufix -ui.
2Vătui2, -ie, vatui, -ie, substantiv masculin si feminin: Ied sau pui de iepure (pana la un an). ♦ Piele (prelucrata) a puiului de caprioara. – Limba Latina Vituleus (< vitulus).
3Vătui verb (popular) a bumbaci. (A - o haina.)
4Vătui substantiv (Zool.) (Oltenia si Banat) vatarog. (-ul este iedul sau iepurele de circa un an.)
5Vatui substantiv masculin, plural vatui, art. vatuii
6Vatui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural vatuiesc, imperfect 3 singular vatuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural vatuiasca
7A Vătui -iesc tranz. (obiecte de imbra-caminte) A captusi cu vata (sau cu vatelina). /vata + sufix -ui
8Vătui - m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure pana la un an. /Cuv. de orig. traco-daca
9Vatui, vatui, substantiv masculin (regional)
1. ied de un an.
2. pui de iepure.
3. pielea prelucrata a puiului de caprioara.
1. ied de un an.
2. pui de iepure.
3. pielea prelucrata a puiului de caprioara.
10Vatui (-i), substantiv masculin – Animal (mai ales ied sau iepure) de un an. – Varianta vatuiu, vaitoi.
Mr., megl. vitul’u.
Limba Latina *vĭtŭleus (Weigand, Krit.
Jb., Xii, 98; Weigand, Jb., Xvi, 230; Puscariu 1867; Rew 9406).
Derivat din limba latina *haeduleus (Lexiconul de la Buda) sau din mag. fiatal „tinar” (Cihac, Ii, 534) nu este probabila.
Se folosea mai demult ca adjectiv , conform Dosoftei, taur vatui „tauras”.
Din rom. trebuie sa provina limba albaneza vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea, Elementele, 405).
Mr., megl. vitul’u.
Limba Latina *vĭtŭleus (Weigand, Krit.
Jb., Xii, 98; Weigand, Jb., Xvi, 230; Puscariu 1867; Rew 9406).
Derivat din limba latina *haeduleus (Lexiconul de la Buda) sau din mag. fiatal „tinar” (Cihac, Ii, 534) nu este probabila.
Se folosea mai demult ca adjectiv , conform Dosoftei, taur vatui „tauras”.
Din rom. trebuie sa provina limba albaneza vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea, Elementele, 405).