1
Zbucium, (rar) zbuciume, substantiv neutru
1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Din Zbuciuma (derivat regresiv).
1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Din Zbuciuma (derivat regresiv).
DEX – dicționarul explicativ
2
Zbucium zbuciumuri neutru 1) Stare de neliniște sufletească; frământare; îngrijorare. 2) Agi-tație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; tumult. /vezi a (se) zbuciuma
Dicționar de sinonime
3
Zbucium substantiv neutru, plural zbuciume
DOOM – dicționarul ortografic