Zbucium
Definitie, sens si explicatie
1Zbucium, (rar) zbuciume, substantiv neutru
1. Stare de neliniste sufleteasca; framantare, zbuciumare, neastampar.
2. Miscare grabita, agitata si zgomotoasa; agitatie, tumult, invalmaseala. – Din Zbuciuma (derivat regresiv).
1. Stare de neliniste sufleteasca; framantare, zbuciumare, neastampar.
2. Miscare grabita, agitata si zgomotoasa; agitatie, tumult, invalmaseala. – Din Zbuciuma (derivat regresiv).
2Zbucium antonim: astampar, calm, liniste
3Zbucium substantiv
1. verifica cuvantul: agitatie.
2. chin, framantare, zbatere, zbuciumare, (regional) marghiol. (Un - sufletesc insuportabil.)
3. agitatie, framantare, neastampar, neliniste, (livresc) impacienta. (Un - inutil.)
1. verifica cuvantul: agitatie.
2. chin, framantare, zbatere, zbuciumare, (regional) marghiol. (Un - sufletesc insuportabil.)
3. agitatie, framantare, neastampar, neliniste, (livresc) impacienta. (Un - inutil.)
4Zbucium substantiv neutru, plural zbuciume
5Zbucium -uri n. 1) Stare de neliniste sufleteasca; framantare; ingrijorare. 2) Agi-tatie zgomotoasa; invalmaseala galagioasa; tumult. /v. a (se) zbuciuma
