Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Chin

1 * Cuvantul cu diacritice: chin
Cuvantul fara diacritice: chin

Definitie: CHIN, chinuri, substantiv neutru Suferință fizică sau morală intensă. – Din limba maghiara kin.

2 * Cuvantul cu diacritice: chin
Cuvantul fara diacritice: chin

Definitie: CHIN substantiv 1. calvar, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (învechit și popular) muncă, (popular) aht, cercare, năpastă, (învechit și reg.) pătimită, scârbă, (învechit) răbdare, straste, suferire, (figurativ) povară. (Ce -uri a avut de îndurat) 2. verifica cuvantul: zbucium. 3. verifica cuvantul: tortură. 4. caznă, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livresc) travaliu, (rar) străduială, străduire, (popular) canoneală, (regional) ștrapaț, (prin Muntenia) morânceală, (Mold. și Transilvania) zoală, (învechit) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (-ul lui a fost încununat de succes.)

3 * Cuvantul cu diacritice: chin- chineto- chinezio- -chinéză -chinezíe cineto- -cinéză
Cuvantul fara diacritice: chin

Definitie: CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINEZĂ, -CHINEZIE / CINETO-, -CINEZĂ element „mișcare”, „transformare”. (< franceza kin-, kinet/o/-, kinesi/o/-, -kinese, -kinesie, cineto-, -cinese, conform din limba greaca kinesis, kinetos)

4 * Cuvantul cu diacritice: chin
Cuvantul fara diacritice: chin

Definitie: chin substantiv neutru, plural chinuri

5 * Cuvantul cu diacritice: chin -uri
Cuvantul fara diacritice: chin

Definitie: CHIN -uri n. Suferință fizică sau morală intensă; durere. A îndura multe -uri. ungara kin

6 * Cuvantul cu diacritice: chin chínuri
Cuvantul fara diacritice: chin

Definitie: chin (chinuri), substantiv neutru – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Galdi, Dict., 87); conform limba sarba: kini, cr. kina, limba turca: kin. Cuvînt împrumutat din secolul XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din limba turca: kin „ură”. – Derivat chinui, verb (a tortura, a suferi; reflexiv, a se munci, a se strădui); chinuială, substantiv feminin (tortură, supliciu); chinuitură, substantiv feminin (învechit, tortură); chinuitor, adjectiv (care chinuiește); chinzui, verb (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, substantiv neutru (Trans., supliciu, tortură).